[joi, 26 mai] Plecarea lui Iacov

 

 

În această narațiune, Iacov – care și-a înșelat tatăl și fratele ca să obțină dreptul de întâi născut și care a furat binecuvântarea pe care Isaac intenționase s-o dea celui mai mare fiu al său – rămâne totuși pasiv față de Laban și îi slujește cu credincioșie. Iacov știe bine că a fost înșelat de socrul lui și trece totuși cu vederea. Este greu de înțeles pasivitatea lui, dacă ne gândim la temperamentul lui Iacov. El s-ar fi putut revolta sau cel puțin ar fi putut să i se opună lui Laban sau să negocieze cu el. Dar, nu, el doar executa ce îi cerea socrul lui să facă, indiferent cât de nedrept era totul.

 

Dar la nașterea lui Iosif, primul fiu al Rahelei, Iacov bifează în sfârșit cel de-al paisprezecelea an al „slujbei” lui la Laban (Geneza 30:26) și ia în calcul să se întoarcă în Țara Promisă. Dar Iacov este preocupat să ofere bunăstare și familiei lui („Când am să muncesc și pentru casa mea?” [Geneza 30:30]).

 

5. Cum s-a îmbogățit Iacov? Ce metode și argumente a folosit? Cum reacționează Laban?

 

Geneza 30:25-32

„25 După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: „Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea. 26 Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit, şi voi pleca, fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.” 27 Laban i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Domnul m-a binecuvântat din pricina ta; 28 hotărăşte-mi simbria ta şi ţi-o voi da.” 29 Iacov i-a răspuns: „Ştii cum ţi-am slujit şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine, 30 căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea a crescut mult şi Domnul te-a binecuvântat oriîncotro am mers eu. Acum, când am să muncesc şi pentru casa mea?” 31 Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Şi Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe şi o voi păzi. 32 Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta să fie simbria mea”.

 

Fusese un ocol foarte mare pentru Iacov, care inițial plecase de acasă să-și găsească o soție. Probabil că intenția sa nu fusese să stea atât de mult timp departe de țara lui, dar evenimentele l-au ținut departe cu anii. Acum sosise timpul să se întoarcă acasă, și încă cu ce familie se întorcea!

 

Atunci, de ce Iacov nu a plecat de la Laban mai repede? Supunerea nefirească a lui Iacov sugerează că el probabil se schimbase; înțelesese lecția credinței. Cu alte cuvinte, Iacov a așteptat semnalul lui Dumnezeu ca să plece. Iacov se hotărăște să plece doar atunci când Dumnezeu îi vorbește.

 

Dumnezeu i Se descoperă lui Iacov drept „Dumnezeul din Betel” și îi poruncește să părăsească țara lui Laban și să se întoarcă în țara lui „de naștere” (Geneza 31:13), folosind aceleași cuvinte pe care i le-a adresat lui Avram când i-a zis să plece din „casa tatălui [său]” (Geneza 12:1).

 

Un alt lucru care l-a ajutat pe Iacov să-și dea seama că era momentul să plece a fost și atitudinea fiilor lui Laban și a lui Laban însuși (vezi Geneza 31:1,2). „Iacov ar fi plecat de la rudele lui viclene cu mult mai devreme, dacă nu s-ar fi temut să îl întâlnească pe Esau. Acum își dădea seama că era în pericol din cauza fiilor lui Laban, care, considerând că averea lui era a lor, ar fi putut să încerce să o ia cu forța” (Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 193).

 

Prin urmare, și-a luat familia și bunurile și a plecat, dând startul unui alt capitolul din marea epopee a poporului legământului lui Dumnezeu.

 

 

Post-ul [joi, 26 mai] Plecarea lui Iacov apare prima dată în Studiu Biblic.