[luni, 23 mai] Scara lui Iacov
După ce află că Iacov a primit binecuvântarea tatălui, Esau înțelege că a fost înșelat și înlăturat de fratele lui (Geneza 27:36) și vrea să-l omoare (Geneza 27:42). Rebeca este îngrijorată și vrea să prevină această crimă, care ar fi fatală pentru ambii ei copii (Geneza 27:45). Astfel, cu sprijinul lui Isaac (Geneza 28:5), ea îl îndeamnă pe Iacov să fugă la familia ei (Geneza 27:43). Pe drumul exilului, Iacov Îl întâlnește pe Dumnezeu în vis, într-un loc pe care îl va numi „Betel”, „casa lui Dumnezeu”, și acolo va face un jurământ.
2. Care este diferența dintre Betel și Babel? Ce lecții putem învăța despre relația noastră cu Dumnezeu din experiența lui Iacov de la Betel, în comparație cu ce s-a întâmplat la Babel?
Geneza 28:10-22
„10 Iacov a plecat din Beer-Şeba şi şi-a luat drumul spre Haran. 11 A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela. 12 Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea. 13 Şi Domnul stătea deasupra[a] ei şi zicea: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. 14 Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta. 15 Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun.” 16 Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.” 17 I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” 18 Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. 19 A dat locului acestuia numele Betel[b], dar mai înainte cetatea se chema Luz. 20 Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac 21 şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; 22 piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere-aminte va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.””
Compară cu Geneza 11:1-9
„Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. 2 Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear şi au descălecat acolo. 3 Şi au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc!” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. 4 Şi au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” 5 Domnul S-a pogorât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 6 Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă, şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. 7 Haidem să Ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” 8 Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea. 9 De aceea, cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului”.
În visul lui, Iacov vede o scară extraordinară care ajunge la Dumnezeu. Este folosit același verb ebraic, natsav, pentru a spune că scara este „rezemată” (Geneza 28:12) și că Domnul „stătea” (Geneza 28:13), ca și când scara și Domnul sunt unul și același lucru.
Scara are legătură cu încercarea de la Babel de a atinge cerul. Asemenea Turnului Babel, scara ajunge până la „poarta cerurilor”. Dar, în timp ce Turnul Babel reprezintă efortul uman de a urca și a ajunge la Dumnezeu, scara de la Betel evidențiază că accesul la Dumnezeu poate fi obținut doar prin venirea lui Dumnezeu la noi, nu prin efortul omenesc.
În ce privește piatra pe care Iacov și-a pus capul și a avut visul, aceasta devine un simbol al lui beth-El, „casa lui Dumnezeu” (Geneza 28:17; compară cu Geneza 28:22), care face trimitere la templu, la sanctuar, la centrul lucrării de salvare a omenirii de către Dumnezeu.
Dar Iacov nu limitează la sfera spirituală și mistică forma lui de închinare și simțământul de teamă și uimire cu privire la ce i se întâmplase. Cu alte cuvinte, el a vrut să răspundă în termeni concreți, vizibili. Astfel, Iacov decide să-i dea „a zecea parte” lui Dumnezeu, dar nu ca să obțină binecuvântarea Sa, ci ca un răspuns plin de recunoștință față de darul de la Dumnezeu care îi fusese deja oferit. Vedem din nou aici noțiunea de zecime cu mult înainte de apariția poporului Israel.
Citește din nou Geneza 28:11. Zecimea este dată din „tot ce-mi vei da” (Geneza 28:22). Ce lucru important ar trebui să învățăm din ce spune Iacov despre zecime și ce reprezintă ea?
Post-ul [luni, 23 mai] Scara lui Iacov apare prima dată în Studiu Biblic.