[duminică, 22 mai] Iacov și Esau

 

 

1. Compară personalitatea lui Iacov cu aceea a lui Esau. Ce calități ale lui Iacov
l-au făcut mai demn de binecuvântările lui Isaac?

 

Geneza 25:21-34

 

Înțelegem că încă din pântecul mamei lor, Iacov și Esau sunt diferiți și că se
vor lupta unul cu altul. În timp ce Esau este descris ca un vânător vânjos care
străbătea câmpurile, Iacov este văzut ca „un om liniștit”, care stătea la corturi și
medita. Termenul ebraic tam, „liniștit, blând”, este același folosit în dreptul lui
Iov și al lui Noe și tradus „fără prihană” în cazul lui Iov (Iov 8:20) și „fără pată”
în cazul lui Noe (Geneza 6:9).
Această deosebire de caracter devine și mai evidentă mai târziu în viața
lor (Geneza 27:1–28:5). Când Esau ajunge acasă obosit și flămând, Iacov îi
pregătește o mâncare de linte. Pentru Esau, plăcerea imediată vizibilă și fizică
a mâncării, „azi” (Geneza 25:31), este mai importantă decât binecuvântarea
viitoare asociată cu dreptul lui de întâi născut (compară cu Evrei 12:16,17).
„Făgăduințele făcute lui Avraam și confirmate în dreptul fiului său au constituit
pentru Isaac și Rebeca marele obiect al dorințelor și speranțelor lor. Esau
și Iacov erau familiarizați cu aceste făgăduințe. Ei au fost învățați să privească
dreptul de întâi născut ca pe un lucru de mare importanță, căci cuprindea nu
numai o moștenire a unor bunuri pământești, ci și o superioritate spirituală.
Cel care îl primea avea să fie preot al familiei sale și din urmașii săi direcți avea
să se ridice Răscumpărătorul lumii” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 177).
Spre deosebire de fratele său, pentru Iacov contează însemnătatea spirituală
viitoare a binecuvântării. Totuși, mai târziu, la îndemnul mamei sale (vezi
Geneza 27), Iacov îl înșală în mod fățiș și premeditat pe tatăl lui, ajungând
până acolo încât să folosească numele „Domnul, Dumnezeu” (Geneza 27:20)
în săvârșirea acelei înșelăciuni. El comite această teribilă escrocherie pentru a
obține ceva ce își dorea foarte mult.
Urmările au fost dezastruoase, aducând și mai multe genuri de tulburări
într-o familie deja disfuncțională, dereglată.
Iacov și-a dorit ceva bun, valoros, și este un lucru de admirat (în special în
comparație cu atitudinea fratelui său). Totuși, el a recurs la înșelăciune și la
minciuni ca să-l obțină. Cum putem evita capcana de a obține binele prin rău?

Post-ul [duminică, 22 mai] Iacov și Esau apare prima dată în Studiu Biblic.