[duminică, 10 aprilie]

SECȚIUNEA II

În Noul Testament, citim despre doi dintre cei mai devotați prieteni ai lui Pavel. Acesta era prizonierul romanilor, fiind acuzat ca fiind un criminal, și aștepta să fie judecat pentru viața lui. Pavel era dus cu vasul la Roma, ca să fie judecat înaintea lui Nero.

Pavel, însă, nu a călătorit singur. Cu el mai era și doctorul Luca, autorul cărților Evanghelia după Luca și Faptele apostolilor. Acești doi prieteni erau însoțiți de un al treilea, căci în Biblie stă scris: „Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic” (Faptele apostolilor 27:2). Aristarh era dintre neamuri și se convertise la creștinism. El și Luca nu erau prizonieri. De ce, atunci, au ales să-l însoțească pe Pavel în această călătorie lungă și periculoasă care, garantat, avea să fie plină de încercări?

„Datorită sentimentelor lui pentru Pavel, Aristarh a ales să-l însoțească în detenție și să-i slujească” „(Schițe din viața lui Pavel”, p. 262)

Luca și Aristarh erau prieteni creștini adevărați. Ei au exemplificat această frumoasă învățătură a lui Isus: „Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Luca 6:31). Știind că Pavel va avea nevoie de dragostea și de ajutorul lor, ei și-au sacrificat confortul ca să-i slujească.

Solomon a scris: „Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbele 17:17). Nu putem cumpăra cu bani astfel de prieteni. Adevărata prietenie să ne investim propria persoană în relația cu celălalt.

Compară-i pe acești doi prieteni nobili ai lui Pavel cu tovarășii fiului risipitor. În acea țară îndepărtată, a găsit „prieteni” cu nemiluita, care erau mai mult decât fericiți să-l ajute să-și cheltuie banii. Dar când s-au terminat banii, au dispărut și aceștia, abandonându-l în compania porcilor. Niciunul dintre acești „prieteni” nu l-a ajutat în vremea de lipsuri, când i-a fost foame. Fiul risipitor a descoperit, astfel, adevărul din următorul proverb: „Bogăția aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui” (Proverbele 19:4).

Unii oameni nu au prieteni pentru că doar vor să aibă un prieten, nu să fie ei unul. Să fii prieten înseamnă să fii o persoană care ascultă. Cei care nu stau să asculte rareori au prieteni de înaltă calitate. Să fii apropiat de cineva înseamnă să arăți că îți pasă. Este greu pentru cineva să creadă că îți pasă, dacă nici măcar nu ești dispus să asculți. „Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie” (Iacov 1:19).

Ai vizitat vreodată un cămin de bătrâni? Ai observat cum vorbesc între ei, câte doi sau trei bătrâni afectați de senilitate? Mai întâi vorbește unul, repetând o întâmplare pe care a mai povestit-o de multe ori. Când primul vorbitor se oprește, începe al doilea, cu o relatare pe care și el a repetat-o de nenumărate ori. Ei nu vorbesc între ei, ci doar monologhează. Asemenea mașinilor într-o intersecție, își așteaptă rândul ca să vorbească.

Poți evita să faci această greșeală urmând o regulă simplă și utilă: ai grijă să nu spui nimic despre tine până când nu ai pus câteva întrebări despre viața și interesele celeilalte persoane. Iar dacă este cineva care împărtășește o experiență cu tine, nu împărtăși una înapoi drept răspuns, ci mai bine pune-i câteva întrebări celeilalte persoane despre experiența ei, înainte să vorbești tu. Aceasta înseamnă să fii „grabnic la ascultare” și ne ajută să ne facem prieteni.

(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)