[sâmbătă, 9 aprilie] Cum să fii un bun prieten – partea 1

SECȚIUNEA I

Biblia are multe de spus despre prietenie și ne prezintă câteva relații de prietenie de bună calitate. Gândește-te la Ionatan și la David. Cu toate că Ionatan era cu peste douăzeci de ani mai în vârstă decât David, acești cumnați au devenit prieteni apropiați. Biblia ne spune că „sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el” (1 Samuel 18:1).

Nu este greu să vezi de ce au fost prieteni buni. Amândoi erau războinici curajoși.

În primii ani ai domniei lui Saul, filistenii au invadat teritoriul Israelului, îngrozind, descurajând și împrăștiind armata evreilor, care, în urma dezertărilor, ajunsese să numere doar 600 de soldați. Ionatan, văzând o oportunitatea de a-L glorifica pe Dumnezeu, l-a chemat pe cel care-i purta armele să meargă cu el și să atace o garnizoană filistină. El a spus: „Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca și printr-un mare număr” (1 Samuel 14:6).

Folosind un drum secret, Ionatan, urmat de tânărul care-l însoțea, s-a cățărat pe o stâncă, iar după aceea i-a atacat pe filisteni, luându-i prin surprindere. Dumnezeu a fost cu cei doi și le-a dat o mare victorie.

Au trecut mai mulți ani și filistenii au invadat din nou. În rândurile armatei filistine se găsea un uriaș bine înarmat, pe nume Goliat, care provoca la luptă pe orice israelit. Soldații Israelului erau, în mare parte, neînarmați. Cu toate că împăratul Saul a oferit o recompensă bogată soldatului care avea să-l înfrângă pe Goliat, israeliții simțeau că lupta aceasta inegală ar fi fost sinucidere curată și refuzau să răspundă provocărilor lui Goliat.

Când David a sosit cu provizii pentru frații lui, a văzut o ocazie de a-I aduce glorie lui Dumnezeu. Neînfricat, el s-a oferit să lupte și să-l înfrângă pe Goliat. David i-a spus împăratului Saul: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean” (1 Samuel 17:37).

Între David și Ionatan era o prietenie profundă, care putea supraviețui provocărilor importante. Tatăl lui Ionatan, Saul, s-a umplut de o invidie și de o ură iraționale împotriva lui David. „Saul a vorbit fiului său Ionatan și tuturor slujitorilor lui să omoare pe David. Dar Ionatan, fiul lui Saul, iubea mult pe David” (1 Samuel 19:1,2). David era mult mai prieten cu Ionatan decât cu propriii frați. Fratele său mai mare, Eliab, nu îi simpatiza deloc curajul. Când David și-a exprimat uimirea că nimeni nu a răspuns fanfaronadei umilitoare a lui Goliat împotriva Israelului, Eliab i-a răspuns insultându-l. În Biblie stă scris că „s-a aprins de mânie împotriva lui David și a zis: ‘Pentru ce te-ai coborât tu și cui ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta’” (1 Samuel 17:28).

Poate că Solomon s-a gândit la experiența tatălui său, David, atunci când a scris: „este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate” (Proverbele 18:24).

Prietenia de cea mai înaltă calitate, care unește inimile laolaltă într-o legătură de dragoste și de loialitate, își are originea în lucrarea curajoasă și din toată inima făcută pentru Dumnezeu. Aceasta este calea pe care Dumnezeu ne poate găsi prieteni de înaltă calitate.

(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)