[duminică, 27 februarie] Isus înaintea Tatălui

 

 

1. Citește Evrei 9:24. Care a fost scopul înălțării lui Isus la cer?

 

Evrei 9:24

„Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu”.

 

Dumnezeu le spusese copiilor lui Israel că toți bărbații trebuiau să se ducă de trei ori pe an la Ierusalim ca „să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeu” cu un dar. Ocaziile stabilite erau Paștele (Sărbătoarea Azimilor), Sărbătoarea Secerișului sau Sărbătoarea Săptămânilor și Sărbătoarea Roadelor sau Sărbătoarea Corturilor (Exodul 23:14-17; Deuteronomul 16:16). Paștele era o comemorare a eliberării poporului din Egipt. La Sărbătoarea Săptămânilor (Cincizecimea) se prăznuia seceratul grâului și, începând cu perioada Noului Testament, ea a fost asociată cu darea Legii la Sinai. Sărbătoarea Corturilor comemora grija lui Dumnezeu față de copiii lui Israel în timpul șederii lor în pustie. Potrivit Noului Testament, toate sărbătorile din Vechiul Testament aveau și o semnificație profetică.

 

Evrei 9:24 descrie înălțarea lui Isus în prezența Tatălui. El S-a dus în sanctuarul ceresc, adevăratul „locaș de închinare”, ca „să Se înfățișeze” înaintea lui Dumnezeu cu o jertfă mai bună (Evrei 9:23,24) – și anume, cu propriul sânge.

 

Isus a împlinit cu o acuratețe uimitoare semnificația profetică a sărbătorilor din timpul peregrinărilor poporului. El a murit în ziua pregătirii Paștelor, în ceasul al nouălea, care era momentul în care mielul de Paște era sacrificat (Ioan 19:14; Matei 27:45-50). Isus a înviat în a treia zi și S-a înălțat la cer ca să primească asigurarea că sacrificiul Său fusese acceptat (Ioan 20:17; 1 Corinteni 15:20), atunci când preotul trebuia să legene snopul de seceriș, care reprezenta pârga sau primele roade (Leviticul 23:10-12). Apoi, patruzeci de zile mai târziu El s-a înălțat la cer ca să șadă la dreapta lui Dumnezeu și să inaugureze legământul cel nou, în Ziua Cincizecimii (Faptele 1, 2).

 

Scopul acestui pelerinaj în Israelul din vechime era acela ca fiecare credincios să se arate înaintea lui Dumnezeu (Psalmii 42:2). Aceasta însemna experimentarea harului Său (Psalmii 17:15). În mod similar, expresia din limba ebraică „a căuta Fața lui Dumnezeu” însemna a-I cere ajutorul lui Dumnezeu (2 Cronici 7:14; Psalmii 27:8; Psalmii 105:4). Aceasta este semnificația înălțării lui Isus la cer, în cartea Evrei. El S-a suit la Dumnezeu cu sacrificiul Său desăvârșit și, de asemenea, ca înainte-mergător în prezența Tatălui (Evrei 6:19,20).

 

De ce realitatea a ceea ce Hristos a făcut pentru noi la cruce și a lucrării pe care o face acum, în cer, ar trebui să ne dea asigurarea mântuirii?

 

 

Post-ul [duminică, 27 februarie] Isus înaintea Tatălui apare prima dată în Studiu Biblic.