[luni, 28 februarie] Invitația lui Dumnezeu

 

 

2. Citește Evrei 12:18-21. Care a fost experiența poporului Israel la Sinai?

 

Evrei 12:18-21

„18 Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, 19 nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească, 20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata”. 21 Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit şi tremur!”).”

 

Când Dumnezeu i-a chemat pe copiii lui Israel să iasă din Egipt, planul Său fost acela de a lega o relație personală, strânsă, cu ei. El a zis: „Ați văzut ce am făcut Egiptului și cum v-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine” (Exodul 19:4).

 

Prin Moise, deci, Dumnezeu a dat poporului instrucțiunile necesare ca să se pregătească să-L întâlnească pe Dumnezeu. În primul rând, israeliții aveau nevoie să se sfințească (Exodul 19:10-15). Aceia care veneau la poalele muntelui fără o pregătire prealabilă mureau. Cu toate acestea, după ce poporul se pregătise timp de două zile, Dumnezeu i-a poruncit să „[înainteze] spre munte”, „când va suna trâmbița” în a treia zi (Exodul 19:13). El dorea ca israeliții să aibă parte de experiența pe care Moise și liderii lor au avut-o mai târziu, când au urcat pe munte și „au văzut pe Dumnezeu, și totuși au mâncat și au băut” (Exodul 24:9-11). Mai târziu, copiii lui Israel și-au dat seama că văzuseră
slava lui Dumnezeu și că Dumnezeu le-a vorbit „unor oameni, și totuși au rămas vii” (Deuteronomul 5:24). Dar, când momentul a sosit, le-a lipsit credința. Ani după aceea, Moise a explicat: „Căci vă era frică de foc și nu v-ați suit pe munte” (Deuteronomul 5:5). Ei i-au cerut lui Moise să fie intermediarul lor (Deuteronomul 5:25-27; compară cu Exodul 20:18-21).

 

 

Manifestarea sfințeniei lui Dumnezeu la muntele Sinai a avut scopul de a-i învăța pe israeliți „să se teamă” de El sau să-L respecte. „Frica de Domnul” are ca urmare viața, înțelepciunea și cinstea (Deuteronomul 4:10; compară cu Psalmii 111:10; Proverbele 1:7; 9:10; 10:27). De asemenea, un alt scop a fost acela de a-i învăța că El este plin de îndurare și milostiv (Exodul 34:4-8). În cartea Evrei, evenimentele de la Sinai sunt descrise după ce se spune că Moise le-a reamintit israeliților despre lipsa lor de credință, despre apostazia lor când și-au făcut un vițel de aur și despre cât de teamă i-a fost să se întâlnească atunci cu Dumnezeu din cauza păcatului lor (Deuteronomul 9:19). Reacția poporului nu a constituit planul lui Dumnezeu pentru ei, ci, dimpotrivă, ea a fost urmarea lipsei lor de credincioșie.

 

De ce, datorită lui Isus, nu ar trebui să ne fie frică să ne apropiem de un Dumnezeu sfânt? Care sunt totuși condițiile pe care trebuie să le împlinim ca să ne putem apropia de El?

 

 

Post-ul [luni, 28 februarie] Invitația lui Dumnezeu apare prima dată în Studiu Biblic.