[vineri, 17 decembrie] Un gând de încheiere
După cum Vechiul Testament se citează pe sine (adică unii profeți, de exemplu, citau sau făceau referire la texte din cele cinci cărți ale lui Moise), și Noul Testament este plin de citate directe, de referiri și de aluzii la Vechiul Testament. Cărțile Psalmii, Isaia și Deuteronomul sunt printre cele mai citate. De asemenea, deseori scriitorii Noului Testament citau din ce este cunoscut sub denumirea de Septuaginta (LXX), uneori numită și „Vechiul Testament grecesc”, care era cea mai veche traducere grecească a Bibliei ebraice. Primele cinci cărți ale Bibliei, cunoscute sub numele de Tora sau Pentateuh, au fost traduse în secolul al III-lea î.Hr., iar restul Vechiului Testament, cam prin secolul al II-lea î.Hr.
De asemenea, se mai pot învăța o mulțime de lucruri despre interpretarea Bibliei din modul în care scriitorii inspirați ai Noului Testament au folosit Vechiul Testament. Și o primă lecție pe care am putea-o învăța este că scriitorii Noului Testament nu au ridicat niciodată vreo întrebare în legătură cu autenticitatea sau cu autoritatea cărților Vechiului Testament. De exemplu, nimic din scrierile lor nu scoate la iveală vreo îndoială cu privire la istoricitatea relatărilor din Vechiul Testament, de la existența lui Adam și a Evei și căderea lor în păcat, la potop sau la chemarea lui Avraam ș.a.m.d.
Post-ul [vineri, 17 decembrie] Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.
