[joi, 21 octombrie] Rugăciune stăruitoare

Text de studiu: Luca 18:1-8

Isus Și-a încheiat lucrarea Lui de învățare și vindecare a oamenilor de-a lungul frontierei dintre Samaria și Galileea. El și ucenicii Lui au plecat spre est, au traversat râul Iordan și au pornit spre sud, spre Pereea.

Dacă vei urmări această călătorie pe harta Palestinei, vei vedea că au mers un drum lung până când au ajuns înapoi în Betania – mai mult de 160 de km.

Dar ei nu a mers imediat către Betania. Nu sosise timpul ca Isus să fie sacrificat ca Mielul nostru de Paște, așa că El nu a mers acolo unde avea să fie expus. Pe lângă asta, știa că vom avea nevoie de lecțiile pe care El avea să le prezinte în Pereea.

Una dintre aceste lecții se găsește într-o pildă despre o văduvă care îi cerea ajutor unui judecător cu inima împietrită. Aceasta fusese înșelată de o persoană și voia să i se facă dreptate. În cele din urmă, el a ajutat-o, dar nu din milă, ci pentru că cererile ei repetate îl deranjau. Citește întreaga pildă din Luca 18:1-8.

Dumnezeu nu este asemenea acestui judecător nedrept și insensibil. El Își iubește poporul care, în această pildă, este reprezentat prin acea văduvă. Isus a arătat că și un om nedrept poate face ceea ce este corect dacă i se cere de suficient de multe ori. Dar Dumnezeu îi va ajuta pe copiii Lui „cu iuțeală” sau rapid, așa că ei trebui să ceară și nu să fie
descurajați. Adversarul sau inamicul văduvei îl reprezintă pe Satana, cel care îi acuză „zi și noapte” pe copiii lui Dumnezeu. (Apocalipsa 12:10). De aceea, această pildă a fost spusă ucenicilor „ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase” (Luca 18:1), așa cum și văduva a continuat să-i ceară ajutor judecătorului. Dar nu trebuie să credem că toate acuzațiile lui Satana sunt false. Păcatele noastre sunt ca „hainele murdare” ale lui Iosua descrise în Zaharia 3:3. De aceea Se îndrepta Isus spre Ierusalim — ca să ia locul nostru pe cruce.

Aplicație: Dacă Isus nu ar fi suportat consecințele pentru păcatele tale, tu nu ai fi putut să ajungi niciodată cu Dumnezeu. Numai Isus putea să ia „hainele noastre murdare” și să ne îmbrace cu haina neprihănirii Sale. Și numai aceia care sunt curați, simbolizați de haina curată pe care ne-o dă Dumnezeu, Îl pot vedea pe Dumnezeu și pot locui cu El. Zaharia 3:4