[luni, 27 septembrie] Căderea și potopul
Aproape orice copil care merge la școală a auzit întâmplarea când lui Isaac Newton i-a căzut în cap un măr și, gata, Newton a descoperit gravitația. Că mărul a căzut sau nu cu adevărat în capul lui nu este un aspect esențial; important este că marea intuiție a lui Newton a fost să înțeleagă că aceeași forță care a făcut să cadă mărul (gravitația) ținea și Luna pe orbită în jurul Pământului, Pământul, pe orbită în jurul Soarelui ș.a.m.d. (și nici măcar nu a descoperit el gravitația; oricine a căzut vreodată deja aflase despre ea).
Acest lucru era important pentru că, timp de mii de ani, oamenii crezuseră că legile care guvernau cerurile erau diferite de legile care guvernau pământul. Newton a demonstrat că această convingere era greșită.
Deși contribuția lui Newton a fost în domeniul legii naturale, același principiu este valabil în dreptul Legii morale. Aceeași libertate, libertatea inerentă dragostei, care a condus la căderea lui Lucifer a condus și la căderea omului.
2. Următoarele versete vorbesc despre oameni perfecți, într-un mediu perfect, creați de un Dumnezeu perfect. Cum descoperă ele adevărul despre libertatea care caracterizează dragostea?
Geneza 2:16,17
„16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci, după plăcere, din orice pom din grădină, 17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”
Geneza 3:1-7
„Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?’ ” 2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3 Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi’.” 4 Atunci, şarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veţi muri, 5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. 7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.”
După cădere, lucrurile au mers din rău în mai rău, chiar până în punctul în care Domnul a zis despre om că „toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Geneza 6:5). Și dacă gândurile oamenilor erau rele, cu siguranță erau rele și acțiunile lor, până când lucrurile s-au înrăutățit atât de mult, încât Domnul a distrus întreaga lume printr-un potop – într-un anumit sens, i-a dat omenirii șansa să o ia de la capăt, un fel de a doua creație. Totuși, după cum ne arată istoria turnului Babel (Geneza 11:1-9), oamenii încă păreau hotărâți să-L sfideze pe Dumnezeu. „Când a fost parțial terminat, o parte din turn a fost ocupat și folosit ca locuință pentru ziditori; alte încăperi, splendid mobilate și împodobite, au fost închinate idolilor lor. Oamenii se bucurau de succesul lor și slăveau pe dumnezeii de argint și de aur, ridicându-se împotriva Cârmuitorului cerului și al pământului.” – Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, p. 119
La sfârșitul unei zile, încearcă să-ți amintești cât mai multe dintre gândurile și ideile care ți-au trecut prin minte! Ce îți spun ele despre starea inimii tale?
Post-ul [luni, 27 septembrie] Căderea și potopul apare prima dată în Studiu Biblic.
