[marți, 28 septembrie] Chemarea lui Avram

 

 

Avram (mai târziu numit Avraam) apare prima dată în genealogia din Geneza 11, care vine chiar după ce se menționează că oamenii au fost împrăștiați de la Babel.

 

3. Citește Geneza 12:1-3, unde este descrisă chemarea adresată de Dumnezeu lui Avram. Astăzi, când ne uităm înapoi în timp, după evenimentul crucii, după moartea lui Isus și după răspândirea Evangheliei, cum înțelegem ce promitea Dumnezeu să facă prin Avram?

 

Geneza 12:1-3

„Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. 2 Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. 3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.””

 

Multe secole mai târziu, apostolul Pavel, căutând să trateze erezia galatenilor, a menționat chemarea lui Avraam, demonstrând că aceasta este o expresie timpurie a ceea ce fusese dintotdeauna intenția lui Dumnezeu: să transmită lumii Evanghelia. „Înțelegeți și voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei care au credință. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: «Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.»” (Galateni 3:7,8).

 

Chemarea lui Avraam a fost enunțată prima dată în Geneza 12; mare parte din restul cărții Geneza este istoria descendenților lui de sânge, un urmaș disfuncțional după altul, dând naștere, succesiv, la familii la fel de disfuncționale; și totuși, prin ei, în cele din urmă făgăduința avea să fie împlinită, atingând un moment crucial în chemarea lui Moise.

 

4. Citește Faptele 7:20-36, unde se află descrierea pe care o face martirul Ștefan despre Moise și despre ieșirea din Egipt. Cum se potrivește ea cu făgăduința inițială făcută de Dumnezeu lui Avram?

 

Faptele 7:20-36

20 Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. 21 Şi când a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe copilul ei. 22 Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvinte şi în fapte. 23 El avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel. 24 A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit şi a omorât pe egiptean. 25 Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. 26 A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor şi i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor, a zis el, voi sunteţi fraţi, de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?’ 27 Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit şi i-a zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi? 28 Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’ 29 La auzul acestor vorbe, Moise a fugit şi s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii. 30 Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. 31 Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, 32 care i-a zis: ‘Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’. Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. 33 Domnul i-a zis: ‘Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. 34 Am văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele şi M-am pogorât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’ 35 Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug. 36 El i-a scos din Egipt şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie şi în pustie, patruzeci de ani.

 

Într-o lume adâncită în ignoranță, în rătăcire și într-o lipsă generală de cunoaștere a adevărului (lucrurile nu s-au schimbat prea mult în peste trei mii de ani, nu-i așa?), Domnul a chemat din Egipt un popor, pe poporul Lui, sămânța lui Avraam. Prin ei, copiii lui Israel, El a căutat nu doar să păstreze cunoașterea adevărului despre El și despre planul de mântuire, ci și să răspândească această cunoaștere în tot restul lumii.

 

Astăzi, cum ne vedem pe noi, ca adventiști de ziua a șaptea, în raport cu restul lumii? Cu alte cuvinte, ce asemănări există între noi și Israelul antic? Ce responsabilitate implică această paralelă pentru fiecare din noi?

 

 

Post-ul [marți, 28 septembrie] Chemarea lui Avram apare prima dată în Studiu Biblic.