[duminică, 15 august] Odihna vindecătoare
Dacă există vreun timp în care să avem în mod special nevoie de odihnă, atunci acela este când suntem bolnavi. Avem nevoie de odihnă fizică pentru ca trupul nostru să-și refacă sistemul imunitar.
De asemenea, de multe ori avem nevoie și de odihnă mintală. Uneori este vorba doar de ceva care nu pune viața în pericol, cum ar fi o răceală sau o migrenă. Ne întindem pe pat și încercăm să nu ne gândim la tot ce ar trebui să facem, dar pur și simplu nu putem.
Alteori, când e vorba de ceva care amenință viața, stăm treji în pat și ne îngrijorăm pentru cum vor fi rezultatele analizelor medicale. Și apoi, deseori, începem să ne întrebăm de ce ne-am îmbolnăvit. Plătim, în sfârșit, prețul unui stil de viață nesănătos? Sunt drogurile pe care le-am luat în urmă cu douăzeci de ani? Este surplusul de kilograme pe care l-am adunat în ultimii câțiva ani? Ne pedepsește Dumnezeu pentru acel păcat tainic despre care nu știe nimeni altcineva?
1. Despre ce ni se relatează în pasajul următor?
Marcu 2:1-4
„După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă 2 şi s-au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul. 3 Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. 4 Fiindcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul”.
Pentru slăbănogul din această relatare, situația era clară. În „Hristos, Lumina lumii”/„Viața lui Iisus” (pp. 286–291) avem și contextul. Slăbănogul făcuse unele lucruri de care nu era mândru. Viața lui păcătoasă îi adusese această boală, iar experții spirituali trasaseră o linie clară de la cauză la efect. El adusese această boală asupra lui prin propriile păcate și nu exista nicio cură.
Atitudinea aceasta poate fi foarte tipică. Deseori părem obsedați de întrebarea: „Cine este vinovat?” Dar a arăta cine este vinovatul nu aduce vindecarea sau refacerea celui care este bolnav.
Planul de la început al lui Dumnezeu nu a inclus durerea, boala și suferința. Boala a venit doar odată cu intrarea păcatului în lume. Iată de ce Dumnezeu ne dă îndrumări cu privire la sănătate: ca să ne putem bucura de o calitate a vieții mai bună chiar acum. Dar, atât timp cât suntem în această lume bolnavă de păcat, nu va exista nicio garanție a sănătății, indiferent cât de sârguincios urmăm principiile sănătoase.
Vestea bună este că Dumnezeu ne poate da odihnă fie că suntem bolnavi, fie că suntem sănătoși; fie că boala noastră este urmarea propriilor acțiuni, fie că a fost cauzată de neglijența altora, de moștenirea genetică sau de simplul fapt că trăim în această lume păcătoasă. Dumnezeu știe cum să ne dea odihnă.
Când cineva se îmbolnăvește nu este bine să începem să căutăm vinovatul. În același timp, înțelegerea cauzei unei îmbolnăviri poate fi, în unele cazuri, un pas extrem de important spre vindecare și recuperare. Poți exemplifica?
Post-ul [duminică, 15 august] Odihna vindecătoare apare prima dată în Studiu Biblic.
