[marți, 10 august] Iartă și uită?

 

 

Iertarea a fost definită ca fiind disponibilitatea de a renunța la dreptul de a manifesta resentimente, condamnare și răzbunare față de  persoana sau grupul care a comis un abuz sau o nedreptate împotriva ta. Dr. Marilyn Armour, un terapeut de familie care a lucrat cu supraviețuitorii Holocaustului pentru a afla cum au procedat aceștia pentru a găsi un sens în tot ce li se întâmplase, scrie: „Întreaga noțiune de iertare este un act deliberat din partea victimei. Nu este ceva ce vine de la sine.”

 

Iertarea nu înseamnă că nu vor fi consecințe. Ea nu înseamnă să lăsăm abuzatorul să continue cu comportamentul lui abuziv. Iertarea înseamnă că Îi predăm lui Dumnezeu resentimentele și dorința de răzbunare. Dacă nu, mânia, amărăciunea, ranchiuna și ura vor agrava tot ce ne-a făcut rău persoana aceea.

 

4. Cum ne ajută faptul că îi iertăm pe alții? Ia în considerare pasajul din Matei 18:21-35.

 

„21 Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” 22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. 23 De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. 24 A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni[a]. 25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. 26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot’. 27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. 28 Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator’. 29 Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti’. 30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. 31 Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. 32 Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ 34 Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

 

Fără îndoială, unul dintre secrete pentru a învăța să iertăm este să înțelegem ce ni s-a iertat în Hristos. Noi toți am păcătuit nu doar împotriva altor oameni, ci și împotriva lui Dumnezeu.

 

Fiecare păcat este comis, de fapt, împotriva Domnului și Făcătorului nostru; și totuși, în Isus, putem cere iertare deplină pentru toate păcatele noastre, nu pentru că merităm – fiindcă nu merităm –, ci doar datorită harului lui Dumnezeu manifestat față de noi. Odată ce înțelegem acest adevăr sacru, odată ce putem să experimentăm realitatea iertării lui Dumnezeu în propria viață, putem începe să ne eliberăm și să-i iertăm pe alții. Oferim iertare nu pentru că ceilalți merită, ci pentru că aceasta am primit și noi de la Dumnezeu. Și, de altfel, cât de des merităm noi iertarea?

 

După cum am văzut, și Iosif a oferit o a doua șansă relațiilor de familie. Nu au fost resentimente aici și nici o întoarcere la lucrurile care s-au întâmplat în trecut.

 

Este aproape imposibil să o luăm de la capăt într-o familie în care am devenit toți experți în a ne răni cât mai tare unul pe altul. Dar nu așa a reacționat Iosif. Se pare că el a vrut să lase trecutul în urmă și să meargă înainte cu dragoste și cu acceptare. Dacă Iosif ar fi avut o atitudine diferită, istoria aceasta ar fi avut un final diferit, nu atât de fericit.

 

„«Ferice», zice el, «de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul! »” (Romani 4:7,8). Ce ne spune Pavel despre ce ne-a fost oferit în Isus și despre impactul pe care această făgăduință minunată ar trebui să-l aibă asupra modului în care relaționăm cu cei care ne-au rănit?

 

 

Post-ul [marți, 10 august] Iartă și uită? apare prima dată în Studiu Biblic.