[duminică, 14 februarie] Mângâiere pentru viitor

 

 

1. În Isaia 40:1,2, Dumnezeu îl mângâie pe poporul Său. Vremea pedepsei lui trecuse în sfârșit. Despre ce pedeapsă este vorba?

 

„Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. 2 Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.”

 

Sunt mai multe răspunsuri. Era pedeapsa dată prin Asiria, nuiaua mâniei lui Dumnezeu (Isaia 10), de care El îl izbăvise pe Iuda, nimicind armata lui Sanherib (Isaia 37). Era pedeapsa dată de Babilon, care avea să ia bunuri și oameni din Iuda, pentru că Ezechia le arătase solilor lui Merodac-Baladan bogățiile lui (Isaia 39), și cea dată de un alt popor dintre cele împotriva cărora prorocise Isaia (Isaia 14–23).

 

Deși sunt menționați de patruzeci și trei de ori de la Isaia 7:17 până la Isaia 38:6, Asiria și asirienii mai apar doar o dată în restul cărții (Isaia 52:4), în referirea la apăsarea Egiptului și „a asirianului”. În ultima parte a cărții se arată eliberarea din exilul babilonian (Isaia 43:14; 47:1; 48:14,20), iar Cirus este cel care a cucerit Babilonul și i-a eliberat pe exilații din Iuda (Isaia 44;28; 45:1; 45:13). Isaia 1 ̶ 39 scoate în evidență evenimentele care au dus la eliberarea de sub asirieni în 701 î.Hr., dar, la începutul capitolului 40, cartea face un mare salt înainte, un secol și jumătate, până la sfârșitul Babilonului, în 539 î.Hr. și la întoarcerea evreilor la scurt timp după aceea.

 

2. Este tema întoarcerii din Babilon corelată cu ceva din capitolele anterioare din cartea Isaia? Cu ce anume?

 

Isaia 39 constituie o treaptă de trecere la următoarele capitole prin prezicerea captivității babiloniene, cel puțin pentru unii dintre descendenții lui Ezechia (Isaia 39:6,7). Mai mult, prorociile din Isaia 13, 14 și 21 vestesc căderea Babilonului și eliberarea poporului lui Dumnezeu: „Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor. […] Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului…” (Isaia 14:1-4). Observă legătura strânsă cu Isaia 40:1,2, în care Domnul îi promite poporului că suferința lui are un sfârșit.

 

Ce semnificație au pentru tine făgăduințele din Biblie despre sfârșitul suferinței?

 

 

Post-ul [duminică, 14 februarie] Mângâiere pentru viitor apare prima dată în Studiu Biblic.