[luni, 11 ianuarie] Încercare de a-l opri pe rege

 

 

Ahaz își cântărea opțiunile politice pentru a face față amenințării din nord, dar Domnul știa ceva ce el nu știa. Dumnezeu îngăduise să vină asupra regelui aceste probleme ca să-l disciplineze și să-l facă să-și vină în fire (2 Cronici 28:5,19). Mai mult, deși a apela la Tiglat-Pileser pentru ajutor părea o idee logică și atrăgătoare din punct de vedere omenesc, Dumnezeu știa că lucrul acesta ar fi adus împărăția davidică a lui Iuda sub o stăpânire străină de sub care nu și-ar mai putut reveni niciodată. Miza era foarte mare, așa că Domnul l-a trimis pe Isaia la rege ca să-l convingă să nu ceară ajutor Asiriei.

 

3. De ce i-a spus Domnul lui Isaia să îl ia cu el pe fiul lui, Șear-Iașub?

 

Isaia 7:3

„Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului…”

 

Ahaz a tresărit când Isaia l-a salutat și i l-a prezentat pe fiul lui, care se numea „O rămășiță se va întoarce”. O rămășiță a cui? Se va întoarce de unde? Deoarece tatăl băiatului era profet, numele a sunat ca un mesaj de rău augur despre un popor care merge în robie. Sau era vorba despre întoarcerea la Dumnezeu, despre pocăință („a se întoarce” are și sensul de „a se pocăi”)? Mesajul lui Dumnezeu pentru Ahaz era: „Înseamnă ce vrei tu să însemne! Întoarce-te de la păcatele tale sau mergi în robie, dar din robie se va întoarce doar o rămășiță. Decizia îți aparințe!”

 

4. Cum a rezolvat solia lui Dumnezeu situația regelui?

 

Isaia 7:4-9

„4 …şi spune-i: ‘Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei şi din pricina fiului lui Remalia! 5 Nu te teme că Siria gândeşte rău împotriva ta şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic: 6 «Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel». 7 Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Aşa ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc. 8 Căci Damascul va fi capitala Siriei şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor. 9 Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare»”.

 

Amenințarea Siriei și a Israelului aveau să treacă, iar Iuda avea să fie cruțat. Pentru Dumnezeu, popoarele care lui Ahaz i se păreau niște enormi vulcani aprinși erau „două cozi de tăciuni care fumegă”. Ahaz nu trebuia să apeleze la Asiria pentru ajutor.

 

Dar, pentru a lua hotărârea cea bună, Ahaz trebuia să se încreadă în Domnul și în promisiunile Lui. Avea nevoie să creadă ca să poată rămâne în picioare (vers. 9). În ebraică, expresiile traduse prin „a crede” și „a sta în picioare” au aceeași rădăcină ca „adevăr” și „amin” (a spune adevărul, ceva de încredere). Ahaz trebuia să fie sigur înainte de a fi asigurat; trebuia să se încreadă ca să fie de încredere.

 

De ce avem nevoie ca să putem „sta în picioare”?

 

 

Post-ul [luni, 11 ianuarie] Încercare de a-l opri pe rege apare prima dată în Studiu Biblic.