[vineri, 8 ianuarie] Un gând de încheiere

 

 

„Practicile nelegiuite deveniseră atât de dominante în toate clasele, încât cei puțini care Îi rămăseseră credincioși lui Dumnezeu erau deseori ispitiți să-și piardă inima și să dea loc descurajării și disperării. Părea că planul lui Dumnezeu pentru Israel era pe cale să fie zădărnicit și că poporul răzvrătit avea să sufere o soartă asemănătoare cu cea a Sodomei și Gomorei.

 

În fața unor astfel de situații, nu este surprinzător că Isaia s-a dat înapoi în fața acestei răspunderi. Știa bine că va întâmpina o împotrivire îndârjită. Când și-a dat seama de incapacitatea sa de a face față situației și s-a gândit la încăpățânarea și necredința poporului pentru care avea să lucreze, sarcina lui părea fără speranță. Să renunțe el în disperare la misiunea lui și să-i lase pe cei din Iuda netulburați în idolatria lor? Dumnezeii din Ninive trebuiau să stăpânească pământul, sfidându-L pe Dumnezeul cerului?” – Ellen G. White, „Patriarhi și profeți”, pp. 306–307

 

Rezumat: Într-un timp de nesiguranță, când slăbiciunea conducerii umane era dureros de evidentă, lui Isaia i s-a dat o viziune măreață despre Conducătorul suprem al universului. Încremenit de simțământul de a nu fi omul potrivit, dar fiind curățit și întărit prin har, Isaia a fost gata să meargă înainte ca ambasador al lui Dumnezeu într-o lume ostilă.

 

 

Post-ul [vineri, 8 ianuarie] Un gând de încheiere apare prima dată în Studiu Biblic.