[miercuri, 6 ianuarie] Uitând trecutul

 

 

Dumnezeu îi dăduse regelui Nebucadnețar un vis ciudat. După ce i-a spus semnificația, Daniel l-a rugat să-și schimbe modul de a gândi pentru ca Dumnezeu să nu fie nevoit să-i dea o lecție atât de grea. Pentru puțin timp, regele s-a schimbat. Dar schimbarea nu a durat mult. Ce s-a întâmplat? Daniel 4:28-33

 

De câte ori a folosit Nebucadnețar cuvintele „eu” și „ale mele” în versetul 30? Cuvintele sale ne amintesc de mândria lui Lucifer din Isaia 14:12-14.

 

Dumnezeu a spus că la sfârșitul celor șapte ani, capacitatea lui Nebucadnețar de a gândi va reveni. Și așa s-a întâmplat. În cele din urmă, a învățat lecțiile pe care Dumnezeu i le-a dat. Pentru că s-a convertit cu adevărat și nu mai era mândru, tot restul vieții sale L-a iubit și I-a slujit lui Dumnezeu. De fapt, a scris un capitol întreg în Biblie. Puteți citi capitolul patru în întregime, dar acordați o atenție specială celor scrise în Daniel 4:1-3,34-37.

 

După ce Nebucadnețar a murit, regatul babilonian a devenit tot mai slab și mai plin de răutate. Nepotul lui Nebucadnețar, Belșațar, știa ce s-a întâmplat cu bunicul său, dar când a devenit rege, a fost mândru, nechibzuit și îngâmfat.

 

Belșațar știa că Dumnezeu a spus că o altă împărăție va veni după Babilon. De fapt, știa că Medo-Persia cucerea deja orașe în regatul său și că plănuia să cucerească orașul Babilon.

 

Dar Babilonul avea depozite de hrană pentru ani întregi. Un râu trecea prin oraș, așa că aveau apă suficientă. Zidurile erau atât de groase și înalte, încât babilonienii erau siguri că niciun inamic nu putea intra înăuntru.

 

Aplicație: De ce nu a învățat Belșațar din greșelile lui Nebucadnețar? Dar noi? De ce nu învățăm din greșelile celor care au trăit înaintea noastră? Citește 1 Corinteni 10:11.