[marți, 5 ianuarie] Un rege arogant

 

 

Dumnezeu i-a salvat pe cei trei tineri credincioși care fuseseră aruncați în cuptorul cu foc. La fel cum a făcut după ce i-a fost explicat visul, Nebucadnețar a recunoscut public că Dumnezeul lor era mai presus decât ceilalți zei. Și a poruncit din nou ca fiecare om să-L respecte și să I se închine. Daniel 3:28,29

 

În mod cert, Nebucadnețar ajunsese să știe că Dumnezeu este adevăratul Rege al regilor. Lui Dumnezeu i-a plăcut că a făcut cunoscut tuturor lucrul acesta, totuși Dumnezeu nu voia ca oamenii să I se închine din obligație.

 

Împărăția Babilonului, care era simbolizată prin capul de aur în visul său, îi fusese dată lui Nebucadnețar de către Dumnezeu. Însă Babilonul nu putea să dureze pentru totdeauna, iar regelui îi era greu să accepte acest lucru. Odată cu trecerea timpului, mândria și ego-ul său au redevenit puternice. Dar Dumnezeu nu a renunțat. Încă avea speranță pentru rege, așa că i-a oferit o altă șansă.

 

Într-un al doilea vis, regele a văzut un copac atât de înalt, încât ajunsese la cer și se răspândise pe tot pământul. Avea suficientă hrană pentru toți oamenii, păsările și animalele din întreaga lume.

 

Atunci, „un străjer sfânt” a venit din cer și a poruncit ca pomul să fie tăiat. A rămas ciotul, iar o bandă de fier și bronz i-a fost pusă de jur împrejur. Timp de șapte „vremuri” (ani), ciotul urma să fie udat de roua cerului. Ce vis ciudat!

 

De această dată, regele și l-a amintit și a chemat din nou pe înțelepții săi ca să-i explice visul. Nici de această dată nu l-au putut ajuta, așa că l-a chemat iar pe Daniel.

 

Semnificația visului era atât de îngrozitoare, încât Daniel nu ar fi vrut să i-o spună. „Nu te îngrijora”, i-a spus Nebucadnețar, „doar spune-mi”. Așa că Daniel i-a spus.

 

„Copacul te reprezintă pe tine”, a spus Daniel. „Îți vei pierde mintea și, timp de șapte ani, vei fi ca un animal, trăind pe câmp și mâncând iarbă. Lucrul acesta se va întâmpla pentru că ai devenit din nou mândru.” Daniel 4:20-25

 

Aplicație: Mândria face parte din păcatele greu de vindecat. Pe măsură ce îmbătrânim, lucrurile devin și mai complicate. Cât ești tânăr, cere-i lui Dumnezeu să te ajute să îți formezi obiceiuri bune, care te vor ajuta să fii cu adevărat umil.