[luni, 30 noiembrie] „Cu podoabe sfinte”

 

 

2. Cum înțelegem conceptul de „podoabe sfinte” (în engl.: „frumusețea sfințeniei”)? Ce ar trebui să însemne pentru un creștin și ce impact ar trebui să aibă asupra lui conceptul de „frumusețe a sfințeniei” în contextul artelor și științei?

 

Psalmii 96:9

„Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului!”

 

Deși se spune că frumusețea este în ochii celui care privește, nu trebuie să uităm cine este Cel care a creat ochii, ca să începem cu începutul (vezi Proverbele 20:12). Cu toate că trebuie să fim atenți să nu ne închinăm la creația în sine, noi putem învăța despre Dumnezeu și efectiv despre dragostea Lui pentru frumos, de la frumusețea creației. Dacă lumea noastră căzută arată încă frumos, cine își poate imagina cum trebuie să fi arătat înainte de cădere? Iar aceasta ne învață că Dumnezeu este într-adevăr Creatorul frumosului.

 

Prin urmare, studiile despre arte și științe pot și trebuie să ne apropie mai mult de caracterul și de inima lui Dumnezeu. Întrucât suntem o parte a operei lui Dumnezeu și a fenomenului științific, noi putem de asemenea învăța mai mult despre identitatea noastră în Hristos.

 

„Dumnezeu ar dori ca fiii Săi să aprecieze lucrările Sale și să-și găsească plăcerea în frumusețea simplă și liniștitoare cu care El a împodobit căminul nostru pământesc. El este un iubitor al frumosului și, mai presus de orice atracție exterioară, iubește frumusețea caracterului. El ar dori ca noi să cultivăm curăția și simplitatea, acest farmec tăcut al florilor.” – Ellen G. White, „Calea către Hristos”, p. 85

 

3. De ce frumusețea în sine nu este neapărat un lucru bun sau sfânt?

 

Geneza 3:6

„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el”.

 

Proverbele 6:25

„N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei”.

 

Proverbele 31:30

„Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată”.

 

Noi avem un dușman care denaturează toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu și abuzează de ele. Nu ar trebui deci să ne surprindă că și frumusețea și noțiunile de frumusețe pot fi folosite împotriva noastră. Astfel, mai ales în ce privește artele, educația creștină sub călăuzirea Scripturilor trebuie să ne învețe să fim atenți și să înțelegem că nu tot ce este frumos este neapărat bun sau sfânt.

 

Ce lucruri frumoase nu sunt neapărat sfinte sau bune? Ce lucruri frumoase pot deveni necurate și rele în funcție de circumstanțe? Cum facem distincția?

 

 

Post-ul [luni, 30 noiembrie] „Cu podoabe sfinte” apare prima dată în Studiu Biblic.