[marți, 20 octombrie]

Citatul de la rubrica Flash din această săptămână exprimă foarte sugestiv problema lui Zedechia și a credincioșilor din orice eră.

„Cu lacrimi a stăruit Ieremia de Zedechia să se salveze pe sine și să salveze și poporul său. Cu groază în suflet l-a asigurat că, dacă nu va ține seama de sfatul lui Dumnezeu, nu-și va putea salva viața, și toate averile vor cădea în mâinile babilonienilor. […] El [Zedechia] a sacrificat nobila libertate a bărbăției lui și a ajuns un rob care se pleca în fața opiniei publice. Deși nu a avut un plan deliberat de a face răul, el nu a fost hotărât nici să stea cu curaj de partea binelui. Cu toate că era convins cu privire la valoarea sfatului dat de Ieremia, nu avea puterea morală să asculte; și, ca urmare, a mers înainte în direcția greșită.” (Profeți și regi, p. 457, 458)

Analizează atent următoarea frază: „Deși nu a avut un plan deliberat de a face răul, el [Zedechia] nu a fost hotărât nici să stea cu curaj de partea binelui.” Citește cu atenție explicația de la rubrica Știai că? și meditează la o situație din viața ta în care ai stat de partea lui Dumnezeu, deși acest lucru a fost riscant. Cum te-ai simțit? Compară această experiență cu situațiile în care ai ales să nu faci nimic.

Ştiai că?

Știai că termenul ebraic pentru „a șovăi” înseamnă și „a șchiopăta”? Deci, cineva care șovăie sau șchiopătează merge aproape bine. Un picior funcționează bine, celălalt nu. Un pas e sigur, următorul nu. A merge sau chiar a cădea e mai greu decât a șovăi, fiindcă cere implicare totală, ori într-o parte, ori în alta. Dar a șovăi în relația cu Dumnezeu înseamnă a crede ceva, dar a nu face nimic în virtutea a ceea
ce crezi.