[joi, 16 aprilie] Apostolii şi Biblia
Scriitorii Noului Testament abordează Biblia la fel ca Isus. În chestiuni de doctrină, etică și împlinire profetică, Vechiul Testament era pentru ei Cuvântul lui Dumnezeu plin de autoritate. Nu găsim nimic din ceea ce au spus sau făcut acești oameni care să conteste autoritatea sau autenticitatea vreunei părți din Biblie.
6. Ce ne învaţă pasajele de mai jos despre modul în care apostolii au înţeles autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu?
Faptele 4:24-26
”24 Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! 25 Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte? 26 Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.”
Faptele 13:32-36
”32 Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri, 33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut’. 34 Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: ‘Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte pe care le-am făcut lui David’. 35 De aceea mai zice şi în alt psalm: ‘Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea’. 36 Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea.”
Romani 9:17
”Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul”.”
Galateni 3:8
”Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine”.”
Observați în aceste pasaje ce legătură strânsă există între Scripturi și glasul lui Dumnezeu. În Faptele 4 – chiar înainte de a fi umpluți cu Duhul Sfânt, ucenicii L-au lăudat pe Dumnezeu pentru eliberarea lui Petru și Ioan. În laudele lor, ei L-au numit pe Dumnezeu Stăpân și Creator și I-au mulțumit pentru că le-a vorbit prin slujitorul Său David. Altfel spus, cuvintele lui David erau cuvintele lui Dumnezeu. În Faptele 13:32-36, David este citat din nou de Pavel și cuvintele lui Îi sunt atribuite lui Dumnezeu.
În Romani 9:17, unde ne-am aștepta ca „Dumnezeu” să fie subiectul enunțului, Pavel spune: „Fiindcă Scriptura zice lui Faraon…” Și în Galateni 3:8 spune: „Scriptura … a vestit mai dinainte lui Avraam …”, arătând astfel legătura strânsă dintre Cuvântul lui Dumnezeu și Dumnezeu.
Scriitorii Noului Testament fac referire în mod unanim la Vechiul Testament ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu și îl citează de sute de ori. Un cercetător a alcătuit o listă de 2 688 de referințe specifice, 400 din Isaia, 370 din Psalmii, 220 din Exodul și așa mai departe. Dacă la această listă s-ar putea adăuga aluziile, temele și motivele, numărul ar crește semnificativ. Cărțile sunt pline de referințe la profețiile Vechiului Testament, adesea introduse prin cuvintele: „Este scris” (Matei 2:5; Marcu 1:2; 7:6; Luca 2:23; 3:4, Romani 3:4; 8:36; 9:33; 1 Corinteni 1:19; Galateni 4:27; 1 Petru 1:16). Toate acestea ne confirmă că Scripturile Vechiului Testament sunt temelia pe care stau învățăturile lui Isus și ale apostolilor.
Ce ar trebui să ne învețe aceste exemple despre ideile care tind să ne submineze încrederea în autoritatea Scripturilor?
