[Sabat după amiază] Fiii făgăduinţei

Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea. Romani 9:18

„După cum este scris: «Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât»… Căci El a zis lui Moise: «Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur»” (Romani 9:13,15).

Despre ce vorbeşte Pavel aici? Cum rămâne cu voinţa liberă a omului şi cu libertatea de alegere, fără de care foarte puţin din ce credem are logică? Nu suntem noi liberi să-L alegem sau să-L respingem pe Dumnezeu? Ne învaţă oare versetele acestea că anumiţi oameni sunt aleşi spre a fi mântuiţi, iar alţii spre a fi pierduţi, indiferent de alegerea lor?

Răspunsul îl găsim, ca de obicei, când luăm în considerare totalitatea afirmaţiilor lui Pavel. El încearcă să demonstreze dreptul lui Dumnezeu de a-i selecta pe aceia pe care îi foloseşte ca „aleşi” ai Săi. În definitiv, El doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi. Atunci, de ce să nu-Şi aleagă chiar El slujitorii prin care va face cunoscută această veste bună? Atâta vreme cât nu exclude pe nimeni de la posibilitatea mântuirii, această alegere nu este contrară principiului voinţei libere.
Chiar mai important, nu este contrară marelui adevăr că Hristos a murit pentru toţi oamenii şi doreşte ca toţi să fie mântuiţi.

Dacă ne aducem aminte că Romani 9 nu se ocupă de mântuirea personală a acelora pe care îi menţionează, ci de chemarea lor la o anumită lucrare, capitolul nu prezintă nicio dificultate.