Săptămâna de rugăciune: Sabat după amiază, Eduard Călugăru (trezorier al BAZS din România)

Harul și pregătirea pentru a doua venire

 

 

Trăim în vremea sfârșitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu rapiditate, declară că venirea lui Hristos este foarte aproape. Zilele pe care le trăim sunt solemne și importante. Duhul lui Dumnezeu este retras de pe pământ treptat, dar sigur. Plăgile și judecățile deja au început să cadă asupra acelora care disprețuiesc harul lui Dumnezeu. Nenorocirile care au loc pe uscat și pe mare, tulburările din societate, veștile de război nu prevestesc nimic bun. Ele anticipează evenimente iminente, de cea mai mare intensitate.”

 

SUA, Florida: Sâmbătă, 9 septembrie 2017

 

Guvernatorul statului Florida, Rick Scott, cu câteva ore înainte ca uraganul Irma să lovească statul american, a făcut un ultim apel către locuitorii care primiseră ordin de evacuare (potrivit The Guardian): „Trebuie să plecați – nu diseară, nu într-o oră, ci chiar acum. Aceasta este cea mai catastrofală furtună pe care a văzut-o vreodată statul.” Peste 6 milioane de persoane din statele Florida și Georgia primiseră ordin de evacuare. „Aceasta este ultima dumneavoastră șansă să luați o decizie corectă”, le-a transmis guvernatorul. Și mulți au fost gata. Gata să plece, gata să lase case, terenuri și alte lucruri agonisite o viață întreagă, fără să se uite în urmă, ca soția lui Lot. Au lăsat și au plecat. În acest timp al istoriei știm că harul este aproape să fie închis și trebuie ca pregătirea noastră să ne ajute să luăm deciziile potrivite.

 

România, București: Sâmbătă, 16 septembrie 2017

La o săptămână distanță, în România, în comunitatea Labirint din București, sâmbătă după-amiază a fost un program special. Brașov Mihai, pastor în comunitatea Labirint și responsabil de proiect, și echipa lui de 12 voluntari au povestit experiențele prin care, cu ajutorul lui Dumnezeu, au trecut cu bine timp de o săptămână în Irak. Au adus și două familii de refugiați din București, care au intrat cu acea ocazie pentru prima dată într-o biserică creștină. În timpul programului a fost prezentat planul de susținere, împreună cu ADRA, a spitalului adventist din Irak, singurul spital pentru refugiați din nordul Irakului (este la 20 de kilometri de Mosul și deservește 100 000 de refugiați; pentru mai multe informații, vezi site-ul ADRA  http://adra.ro/stiri/sustine-si-tu-primul-spital-de-refugiati.html).

După ce programul s-a terminat, o soră care se apropie de 90 de ani s-a dus la pastor dorind să discute despre cele prezentate. I-a spus că este gata să doneze 12 000 de lei pentru spitalul din Irak. I-a dat numărul de telefon și adresa, spunându-i că îl așteaptă a doua zi în vizită. Pastorul s-a gândit că sora, fiind în vârstă, a cam încurcat cifrele. „Poate că a vrut să spună 1 200 de lei.” Oricum, darul era important și bine-venit.

A doua zi a plecat la adresa primită întrebându-se despre ce sumă era vorba. După ce i-a povestit timp de o oră despre perioada interbelică și despre comunism, sora i-a adus un plic și l-a rugat să numere banii. Erau, așa cum se gândise, 1 200 de lei. Înainte de plecare, cu o tresărire sora spuse: „Era să uit. Trebuie să aduc și celălalt plic.” Încă 12 800 de lei. În total, 14 000 de lei, gata să fie oferit pentru proiect.

Însă partea și mai interesantă acum urmează. O femeie modestă, care trăiește din pensie, de unde să aibă o sumă așa de mare pe care să o doneze pentru un proiect de care aude acum prima dată? A venit explicația. De la o vreme, când merge la magazin să facă cumpărăturile și ajunge la casă să plătească, vine cineva din spate și îi spune casierei: „Plătesc eu pentru mamaie.” I-a fost rușine și s-a gândit să schimbe magazinul. Dar scena s-a repetat. Acum s-a obișnuit, iar sumele economisite astfel le pune deoparte pentru Dumnezeu. Așa s-a strâns o mare parte din suma donată. Ce înseamnă să fii gata? Să strângi în fiecare zi ceea ce pare să fie în plus. Să strângi acum pentru o perioadă când trebuie să oferi. Poate că altcineva s-ar fi gândit să cheltuiască mai mult. Însă această soră a văzut oportunitatea de a-și strânge o comoară în cer.

 

Petru

 

Lucrarea Domnului Hristos se apropia de sfârșit. Cina specială de Paște fusese servită

împreună cu ucenicii. Picioarele lui Petru fuseseră spălate. El și ceilalți apostoli, cu excepția lui Iuda, fuseseră declarați curați. Acesta este contextul în care este făcută declarația: „Doamne, (…) cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte” (Luca 22:33). Și, după toate aparențele, așa trebuia să fie. Însă Isus i-a răspuns: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști” (v. 34). Ce contrast! Petru spune că este gata, iar Isus îi spune că în aceeași zi se va lepăda de El de trei ori. Petru a fost lângă Domnul Isus. A stat și a învățat de la El. A făcut lucrare misionară. A avut rezultate mari. A declarat în fața celorlalți că este gata. Și n-a fost așa. Nu ești gata pentru că te-ai hotărât și faci o declarație. Nu ești gata pentru că lucrezi pentru Hristos. Nu ești gata pentru că ai unele rezultate. Nu ești gata pentru că te-ai hotărât să vrei să fii gata.

„Când Petru spunea că-L va urma pe Domnul său chiar și la închisoare şi la moarte, așa se şi gândea să facă; dar el nu se cunoștea pe sine. În ascunzișurile inimii lui erau elemente de răutate, pe care împrejurările urmau să le scoată în evidență. Dacă el nu-şi dădea seama de pericolul în care se afla, lucrurile acestea puteau să-l ducă la ruină veșnică. Mântuitorul a văzut în el o iubire de sine şi o siguranță care urmau să copleșească până şi iubirea pentru Hristos. În experiența lui se manifestaseră multă slăbiciune, multe păcate nerăstignite, un duh de nepăsare, un temperament nesfințit şi o intrare necugetată în ispită. Avertismentele pline de gravitate ale lui Hristos erau o invitație la cercetarea inimii.”2

Când privim la sfârșitul vieții lui Petru vedem un alt om. „Ucenicul odinioară atât de nepregătit să vadă crucea a considerat că este o bucurie să-şi dea viața pentru Evanghelie, simțind numai că, pentru el, care-L tăgăduise pe Domnul, era o onoare prea mare să moară în același fel în care murise Învățătorul său.”3

 

Isus este Vița

 

Care este secretul? Cum poți să fii gata? Ce a înțeles Petru și ce s-a schimbat în viața lui? Secretul îl găsim în învățăturile pe care Domnul Hristos le-a dat ucenicilor în seara aceea în drum spre Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor. „«Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele », a zis Hristos către ucenici. Cu toate că avea să fie despărțit de ei, unirea spirituală cu El rămânea neschimbată. Legătura care este între mlădiță şi viță, a zis El, reprezintă legăturile voastre cu Mine. Altoiul este înfipt în vița cea vie şi apoi crește în tulpină, legându-se fibră cu fibră şi nervură cu nervură. Viața viței devine viața mlădiței. Tot așa şi sufletul care era mort în nelegiuiri şi păcate primește viață prin legătura cu Hristos. Legătura cu El se face prin credința în El ca Mântuitor personal. Păcătosul își unește slăbiciunea cu tăria lui Hristos, goliciunea sa cu plinătatea lui Hristos, nimicnicia sa cu puterea dăinuitoare a lui Hristos. El are gândul lui Hristos. Natura omenească a lui Hristos a atins natura noastră omenească şi natura noastră omenească a atins divinitatea. În felul acesta, cu ajutorul Duhului Sfânt, omul ajunge să primească natura dumnezeiască. El este primit în Cel Preaiubit.

Această unire cu Hristos, odată realizată, trebuie păstrată. Hristos a zis: «Rămâneți în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine.» Aceasta nu este o atingere întâmplătoare şi nici o legătură din când în când. Mlădița ajunge parte integrantă din viță. Revărsarea de viață, tărie şi putere de rodire de la rădăcină la ramuri nu este împiedicată de nimic şi curge neîntrerupt. Despărțită de viță, mlădița nu poate să trăiască. Nici voi, a zis Iisus, nu puteți trăi despărțiți de Mine. Viața pe care ați primit-o de la Mine nu poate fi păstrată decât printr-o legătură neîntreruptă. Fără Mine nu puteți birui niciun păcat şi nu puteți să vă împotriviți niciunei ispite. «Rămâneți în Mine, şi Eu voi rămâne în voi.» A rămâne în Hristos înseamnă a primi fără încetare Duhul Lui şi a trăi o viață de supunere fără rezerve în slujba Lui. Canalul de legătură între om şi Dumnezeu trebuie să fie deschis continuu. După cum mlădița trage neîntrerupt seva din vița-de-vie, tot astfel şi noi trebuie să ne prindem de Isus şi să primim de la El, prin credință, tăria şi desăvârșirea Lui de caracter.”4

 

A fi gata

 

Domnul Hristos, în parabola celor zece fecioare, prezintă cinci fecioare care aveau untdelemn de rezervă. Când a venit mirele, „cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă și s-a încuiat ușa” (Matei 25:10). Au strâns untdelemn de rezervă și acum erau gata. Într-o altă ocazie, Domnul Hristos le îndreaptă ucenicilor atenția spre cei care erau gata și la care ei nu se gândiseră. „Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș” (Ioan 4:35). Harul pe care Cerul ni l-a acordat a fost plătit așa de scump. Tot Cerul este interesat de salvarea noastră. Acceptarea harului în viața noastră ne va transforma, ne va schimba și ne va ajuta să fim gata pentru marele eveniment al revenirii Domnului Hristos. Căci harul este puterea lui Dumnezeu.

 

Întrebări pentru meditație și discuție:

Ce înseamnă să fii gata?

Ce este cercetarea de sine?

Care sunt rezultatele, dacă ești „în viță” (Ioan 15:12-13,17)?

 

1 Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 9, p. 15.

2 Ellen G. White, Viața lui Iisus, 2008, p. 642.

3 Ellen G. White, Educație, 2012, p. 80.

4 Ellen G. Viața lui Iisus, 2008, pp. 644, 645.