[joi, 9 aprilie] Biblia înţeleasă prin credinţă
6. De ce este atât de importantă credinţa pentru a-L înţelege pe Dumnezeu şi Cuvântul Său? De ce nu putem să Îi fim plăcuţi Lui fără credinţă?
Evrei 11:3,6
”3 Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”
”6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”
Orice cunoaștere adevărată se realizează în contextul credinței. Încrederea fără rezerve a copilului față de părinții lui îl ajută să învețe lucruri noi. Relația aceea de încredere îl călăuzește pe copil să învețe aspectele de bază, fundamentale ale vieții și ale dragostei. Cunoștința și înțelegerea sunt rezultatul unei relații de încredere și iubire.
Tot așa, un muzician bun interpretează o piesă muzicală foarte bine atunci când nu are doar aptitudinile tehnice necesare pentru a cânta la un instrument, ci și dragoste față de muzică, față de compozitor și de instrument. Putem afirma că nici noi nu înțelegem Biblia corect atunci când o abordăm cu scepticism sau având îndoieli metodologice, ci doar când venim cu un spirit de iubire și credință. Apostolul Pavel scria: „Și, fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui!” (Evrei 11:6). De aceea, este vital să ne apropiem de Biblie cu credință, recunoscându-i originea supranaturală, nu privind-o ca pe o carte scrisă de oameni.
Adventiștii de ziua a șaptea și-au exprimat clar poziția cu privire la originea supranaturală a Scripturii în Punctele fundamentale de credință ale bisericii, în care se spune: „Sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament, constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspirație divină, prin oamenii sfinți ai lui Dumnezeu, care au vorbit și au scris conduși de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt, Dumnezeu i-a încredințat omului cunoștința necesară în vederea mântuirii. Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilă a voii Sale. Ele sunt norma caracterului, criteriul de verificare a experienței, descoperirea supremă a doctrinelor și raportul demn de încredere al intervențiilor lui Dumnezeu în istorie (Psalmii 119:105; Proverbele 30:5,6; Isaia 8:20; Ioan 17:17; 1 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 3:16,17; Evrei 4:12; 2 Petru 1:20,21).”
Ce pierd oamenii din vedere atunci când nu citesc Biblia cu credință? De ce această credință nu este oarbă?
