[vineri, 3 aprilie] Un gând de încheiere
„În Cuvântul Său, Dumnezeu le-a încredințat oamenilor cunoștința necesară pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire autoritară, infailibilă a voinței Sale. Ele sunt măsura caracterului, descoperitorul doctrinelor și dovada experienței.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 7
Mulți oameni au murit pentru că au pus la loc de cinste Cuvântul lui Dumnezeu și i-au rămas credincioși. Unul dintre ei a fost dr. Rowland Taylor, un preot englez care a trăit în timpul domniei reginei Maria I (cea sângeroasă). El s-a împotrivit impunerii liturghiei catolice în parohia sa din Hadley. După ce a fost dat afară din biserică și ridiculizat pentru că a stat de partea Scripturii, el a apelat personal la episcopul de Winchester, lordul cancelar, dar acesta l-a trimis la închisoare și apoi la moarte pe rug. Chiar înainte de moartea sa, în 1555, el a spus următoarele: „Oameni buni! Nu v-am propovăduit nimic altceva decât Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu și lecții pe care le-am luat din cartea aceasta sfântă a lui Dumnezeu, sfânta Biblie. Am venit astăzi aici pentru a o pecetlui cu sângele meu.” – John Foxe, The New Foxe’s Book of Martyrs, rescrisă și actualizată de Harold J. Chadwick, p. 193. Dr. Taylor a fost auzit repetând Psalmul 51 chiar înainte de a fi aprins focul și de a-și da ultima suflare.
Studiu suplimentar:
Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. „Scripturile, o apărare sigură”; și Hristos, Lumina lumii, cap. „Să nu vi se tulbure inima”.
