[luni, 3 februarie] Un oaspete nepoftit
2. Ce s-a întâmplat şi de ce a răspuns împăratul astfel? Ce paralelă vedem cu Daniel 2 şi de ce este importantă această paralelă?
Daniel 5:5-8
”5 În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om şi au scris în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. 6 Atunci, împăratul a îngălbenit şi gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor şi genunchii i s-au izbit unul de altul. 7 Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, haldeenii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul şi a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gât şi va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei.” 8 Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea şi nici s-o tâlcuiască împăratului.”
Psalmii 96:5
”Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.”
Coloseni 1:15-17
”15 El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. 16 Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. 17 El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.”
La fel ca Nebucadnețar în crizele anterioare (Daniel 2:2 și 4:7), Belșațar i-a chemat pe cititorii în stele, pe haldei și ghicitori pentru a desluși scrierea tainică. Pentru a se asigura că vor da tot ce pot mai bine, împăratul le-a promis onoruri extravagante: (1) haine din purpură, culoare purtată de casa regală în acele vremuri (Estera 8:15), (2) un lănțișor de aur, semn al statutului social înalt (Geneza 41:42) și (3) locul al treilea în cârmuirea împărăției. Această ultimă răsplată reflectă perfect circumstanțele istorice de la acea vreme ale Babilonului. Deoarece Belșațar era al doilea la conducere, fiind coregent cu tatăl lui, Nabonid, el oferă poziția a treia în împărăție. Dar, în ciuda acestor recompense ademenitoare, înțelepții nu au reușit să dea nicio explicație.
Din nefericire, împăratul a încercat să găsească înțelepciunea, dar nu unde ar fi trebuit. Învățații Babilonului nu au putut să dea semnificația mesajului. Deși este posibil să fi fost scris în aramaică, ei nu au putut înțelege. Acest lucru ne reamintește de cuvintele rostite de Domnul prin Isaia: „Înțelepciunea înțelepților lui va pieri și priceperea oamenilor lui pricepuți se va face nevăzută” (Isaia 29:14). După ce citează acest verset, apostolul Pavel spune: „Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? Căci, întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii” (1 Corinteni 1:20,21).
Unele adevăruri sunt prea importante pentru a fi lăsate în seama oamenilor, ca ei să încerce să le deslușească singuri. De aceea Dumnezeu Însuși ni le-a descoperit.
Gândește-te la recompensele oferite și, ţinând cont de ce urma să se întâmple în curând, cât de fără valoare erau. Vedem cât de trecătoare pot fi lucrurile din lume și că întotdeauna trebuie să avem în minte perspectiva veșniciei în tot ce facem.
