[marţi, 24 decembrie] Curaj și putere
3. Cum a dat dovadă Neemia de curaj? Ce i-a dat curaj?
Neemia 4:7-23
”7 Dar Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi asdodiţii s-au supărat foarte tare când au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe. 8 S-au unit toţi împreună ca să vină împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni. 9 Ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă zi şi noapte, ca să ne apere împotriva loviturilor lor. 10 Însă Iuda zicea: „Puterile celor ce duc poverile slăbesc şi dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.” 11 Şi vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.” 12 Şi iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi. 13 De aceea am pus în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, i-am aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor. 14 M-am uitat şi, sculându-mă, am zis mai-marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!” 15 Când au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit planul şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui. 16 Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar cealaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau înapoia întregii case a lui Iuda. 17 Cei ce zideau zidul şi cei ce duceau sau încărcau poverile cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma. 18 Fiecare din ei, când lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine. 19 Am zis mai-marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, şi noi suntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii. 20 La sunetul trâmbiţei să vă strângeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.” 21 Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stând cu suliţa în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor. 22 În acelaşi timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.” 23 Şi nu ne-am dezbrăcat de haine, nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, care erau sub porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apă.”
Neemia a luat poziție împotriva vrăjmașilor poporului care încercau să îi intimideze. El a răspuns luând inițiativa pentru a pregăti poporul să lupte. Neemia nu a spus: „Bine, Doamne, ocupă-Te Tu de tot.” Ci a învățat poporul să își facă partea. În timp ce lucrau la construirea zidului, ei au luat săbiile și alte arme în mână. Sub conducerea lui Neemia, israeliții nu s-au retras fricoși, ci au pus mâna pe arme cu îndrăzneală pentru a se apăra. Neemia a încurajat poporul, a crezut în oameni, a lucrat cu ei și a pus asupra lor răspunderea de a acționa. El ia împuternicit să facă lucrarea, delegând și împărțind responsabilitățile. Totuși Neemia nu i-a spus poporului ce are de făcut și apoi s-a dus și sa ascuns în camera lui. El a stat alături de oameni și a făcut lucrarea grea care trebuia făcută.
În Biblie găsim situații în care Dumnezeu ia spus poporului să nu facă nimic și să Îl lase pe El să lupte, dar sunt și multe alte situații în care a spus: „Pregătiți-vă să luptați și Eu vă voi da biruința.” Noi trebuie să ne facem partea dacă dorim să ne bucurăm de eliberare și de binecuvântarea lui Dumnezeu.
„Devoțiunea hotărâtă a lui Neemia față de lucrarea Domnului și încrederea lui tot atât de hotărâtă în Dumnezeu au fost motivul eșecului vrăjmașilor lui de a-l atrage sub puterea lor. Sufletul neglijent cade ca o pradă ușoară în ispită, dar, în viața care are un scop nobil, un plan care absoarbe totul, răul nu găsește sprijin. Credința aceluia care înaintează continuu nu slăbește, căci, mai presus de orice, dincolo de orice, mai adâncă decât orice, el recunoaște Dragostea Infinită, care face ca toate lucrurile să îndeplinească planul Său cel bun. Adevărații slujitorii ai lui Dumnezeu lucrează cu o hotărâre care nu slăbește, deoarece ei depind continuu de tronul harului.” – Ellen G. White, Profeți și regi, p. 660
Curajul lui Neemia venea din înțelegerea realității și a puterii lui Dumnezeu. După cum am văzut, cunoașterea lui Dumnezeu l-a determinat să acționeze în conformitate cu credința lui.
Deși contextul este diferit, cum reflectă Iacov 2:18 ceea ce am văzut la Neemia?
