[luni, 23 decembrie] Rău în ochii lui Dumnezeu

 

 

2. Ce ne spun următoarele pasaje despre acești conducători și despre influenţa lor asupra poporului pe care îl conduceau?

 

1 Împăraţi 15:26,34

”26 El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat pe calea tatălui său, săvârşind păcatele în care târâse tatăl său pe Israel.

34 El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat pe calea lui Ieroboam, săvârşind păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel.”

 

2 Împăraţi 13:1-3

”În al douăzeci şi treilea an al lui Ioas, fiul lui Ahazia, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioahaz, fiul lui Iehu. A domnit şaptesprezece ani. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului; a săvârşit aceleaşi păcate ca Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a abătut de la ele. 3 Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a dat în mâinile lui Hazael, împăratul Siriei, şi în mâinile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, tot timpul cât au trăit împăraţii aceştia.”

 

Ioan 11:46-53

”46 Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus. 47 Atunci, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. 48 Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru, şi neamul.” 49 Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; 50 oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” 51 Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. 52 Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. 53 Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.”

 

Pentru mulți dintre noi care au poziții de conducere în diverse domenii este înfricoșător gândul că modul nostru de a conduce are puterea de a-­i înălța spiritual sau de a-­i doborî pe oameni. În toate cazurile de mai sus, rezultatele au fost devastatoare.

 

Mai specific, caracterul nostru și consacrarea față de Dumnezeu sunt determinante în interacțiunile cu ceilalți. Liderii spirituali îi conduc pe ceilalți fie spre Dumnezeu, dacă ei Îl caută pe Dumnezeu, fie spre rău.

 

În contrast cu ceea ce am văzut în studiul de astăzi, faptul că Ezra și Neemia aveau o relație strânsă cu Dumnezeu este incontestabil, ei petreceau adesea timp în post și rugăciune. Sub conducerea lor, poporul a umblat cu Dumnezeu, chiar dacă nu era totul perfect. Direcția lor în viață era înspre Dumnezeu. Pe de altă parte, faptul că au existat persoane care nu au fost influențate sau schimbate de atitudinea lui Ezra și Neemia ne spune că, în final, nu credința altcuiva, ci doar credința noastră contează pentru noi. La fel a fost și cu cei care au avut ocazia să Îl vadă pe Isus în persoană, să Îl audă vorbind și chiar să fie martori la minunile Lui, dar care au ales să Îl respingă. Da, fiecare are rolul său, oricare i­-ar fi responsabilitatea, și poate avea o influență spre bine sau spre rău. Dar, în final, fiecare om va trebui să răspundă personal înaintea lui Dumnezeu.

 

Gândește-te la cei din sfera ta de influență. Cum ai putea exercita o influență mai bună asupra lor?