[marți, 24 septembrie] Grija pentru nevoiași și predicarea Evangheliei

 

 

Uneori, tindem să insistăm mai mult pe aspectul social al Evangheliei, alteori pe cel al predicării ei. Dar, când înțelegem mai bine fiecare dintre aceste concepte și privim lucrarea lui Isus, diferența dispare și ne dăm seama că predicarea Evangheliei și lucrarea pentru ajutorarea semenilor sunt strâns legate.

 

Iată o afirmație cunoscută făcută de Ellen G. White: „Numai metoda lui Hristos va aduce un succes real în încercarea de a ajunge la inima oamenilor. Mântuitorul S-a unit cu oamenii ca unul care le dorea binele. El Și-a arătat simpatia față de ei, a îngrijit de nevoile lor și le-a câștigat încrederea. Apoi le-a spus: «Urmați-Mă!» Celor săraci trebuie să li se ușureze povara, cei bolnavi să fie îngrijiți, cei întristați și cei care au pierdut pe cineva drag să fie mângâiați, cei neștiutori să fie instruiți și cei lipsiți de experiență, sfătuiți. Trebuie să plângem cu cei ce plâng și să ne bucurăm cu cei ce se bucură.” – Divina vindecare, p. 143

 

Ajutorarea celor nevoiași și predicarea Evangheliei se întrepătrund nu doar în lucrarea lui Isus, ci și în misiunea încredințată ucenicilor: „Și, pe drum, propovăduiți și ziceți: «Împărăția cerurilor este aproape!» Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10:7,8). Deci una dintre cele mai bune metode de a le duce oamenilor Evanghelia este să slujim nevoilor lor.

 

3. Ce spun Petru și Pavel despre puterea mărturisitoare a faptelor bune făcute de poporul lui Dumnezeu?

 

1 Petru 2:12

”Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.”

 

Filipeni 2:15

”…ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,…”

 

Evanghelizarea nu are sens dacă nu există iubire pentru oameni. Versete precum 1 Ioan 3:16-18 și Iacov 2:16 scot în evidență contradicția care apare când Evanghelia este doar predicată, nu și trăită.

 

Atât evanghelizarea, cât și dorința de a face bine izvorăsc din recunoașterea iubirii lui Dumnezeu pentru oamenii pierduți, stricați și răniți – o iubire care va fi și în inima noastră când ne apropiem de El. Noi nu alegem o acțiune în detrimentul celeilalte, ci lucrăm împreună cu Dumnezeu slujindu-le oamenilor, îngrijind de nevoile lor reale și folosind orice resursă pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu.

 

Totuși cum ne putem asigura că atunci când facem fapte bune pentru ceilalți nu neglijăm predicarea Veștii Bune a mântuirii?
 
Urmărește devoționalul video, Biblia audio, precum și alte resurse creștine, pe youtube.com/resurse