[joi, 5 septembrie] Evanghelia veșnică
Invitația transformatoare și apelul adresat „oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod” (Apocalipsa 14:6) au continuat de-a lungul istoriei creștine. Totuși Apocalipsa descrie o proclamare reînnoită a acestei solii – vestea bună despre Isus și tot ce cuprinde ea – la timpul sfârșitului.
7. Cum se poate include percepţia generală a Evangheliei – cel mai adesea rezumată prin Ioan 3:16 – în solia primului înger?
Apocalipsa 14:6,7
”6 Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!””
Apocalipsa 14:7 reunește trei elemente-cheie menționate deja în studiul despre preocuparea lui Dumnezeu pentru rău, sărăcie și asuprire în toată relatarea biblică: Judecată. Apelul la judecată – pentru a se face dreptate – a fost un strigăt repetat al celor asupriți de-a lungul istoriei. Dar Biblia Îl prezintă pe Dumnezeu ca pe Unul care aude strigătele celor aflați în nevoie. Psalmii arată adesea cum, cei nedreptățiți privesc judecata ca pe o veste bună. Închinare. Scrierile profeților evrei leagă subiectul închinării de cel al faptelor bune, în special când compară închinarea celor care pretind a fi poporul lui Dumnezeu cu relele pe care le-au făcut și continuă să le facă. De exemplu, în Isaia 58 Dumnezeu spune clar că închinarea pe care o dorește El sunt faptele de bunătate și grija față de săraci și nevoiași (vers. 6,7).
Recunoașterea Creatorului. Unul dintre elementele fundamentale ale apelului lui Dumnezeu la judecată este faptul că toți oamenii sunt ai Lui, El este Tatăl tuturor. Toți am fost creați după chipul Său și suntem iubiți de El, toți avem valoare în ochii Lui și nimeni nu ar trebui exploatat sau asuprit pentru un câștig nedrept și din cauza lăcomiei altora. Proclamarea Evangheliei în timpul sfârșitului este un apel cuprinzător și extins pentru a accepta mântuirea, răscumpărarea și restaurarea oferite de Dumnezeu omenirii căzute. Astfel, chiar în disputa dintre falsa și adevărata închinare și în timp de persecuție (Apocalipsa 14:8-12), Dumnezeu va avea un popor care va sta de partea dreptății, de partea poruncilor Sale și va ține credința lui Isus chiar când răul pare să biruie.
Cum putem găsi modalități de a le sluji celor în nevoie și, în același timp, să le împărtășim speranța și avertizările din întreita solie îngerească?
