[miercuri, 4 septembrie] Avem același Tată
Prin lucrarea și învățăturile Sale, Domnul Isus a arătat că, pentru El trebuie să îi iubim pe toți oamenii. Pe toți cei care veneau la El cu sinceritate – fie că erau femei cu o reputație îndoielnică, vameși, leproși, samariteni, sutași romani, conducători religioși sau copii –, El îi primea cu căldură și răspundea nevoilor lor. Biserica primară avea să înțeleagă prin experiențe transformatoare că darul mântuirii este pentru toți oamenii.
Pe măsură ce și-au dat seama de caracterul cuprinzător al Evangheliei, primii credincioși au înțeles că faptele bune făcute față de ceilalți nu erau doar un lucru „frumos” de făcut. Ci erau esențiale în modul în care înțelegeau ei Evanghelia, deoarece văzuseră acest lucru în viața, lucrarea și moartea lui Isus. Luptându-se cu probleme și întrebări care apăreau, mai întâi individual în dreptul unor conducători, ca Pavel și Petru (Faptele 10:9-20), apoi ca biserică, la adunarea de la Ierusalim (Faptele 15), ei au început să își dea seama de schimbarea totală pe care o adusese Evanghelia în modul de a înțelege caracterul și Dumnezeu și dragostea Sa care trebuiau să fie văzute în viața urmașilor lui Isus.
6. Ce ne învaţă următoarele versete despre faptul că Dumnezeu este Tatăl tuturor oamenilor? Cum ar trebui să ne influenţeze atitudinea faţă de ceilalţi fiecare dintre aceste idei?
Maleahi 2:10
”N-avem toţi un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu? Pentru ce dar suntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul, pângărind astfel legământul părinţilor noştri?”
Faptele 17:26
”El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor.”
Romani 3:23
”Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”
Galateni 3:28
”Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.”
Galateni 3:28 este un rezumat teologic al pildei cu samariteanul milos. În loc să ne străduim să lămurim pe cine avem datoria
să slujim, mai bine am merge și am sluji și, poate, chiar ne-am pregăti să acceptăm să fim ajutați de cei de la care nu ne-am aștepta.
Apartenența la marea familie omenească este percepută la un nivel mai înalt în familia celor legați laolaltă de Evanghelie, prin dragostea salvatoare a lui Dumnezeu care ne cheamă să fim una în El: „Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi” (1 Corinteni 12:13).
