[marți, 18 iunie] Pacea care cucerește
4. Ce sfat găsim în Scriptură pentru familiile divizate de religie?
1 Corinteni 7:12-15
”Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi. Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu este legat: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.”
1 Petru 3:1,2
”Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.”
Binecuvântarea de a fi un partener creștin. În 1 Corinteni, Pavel le răspunde credincioşilor care se temeau că, rămânând căsătoriţi cu un partener necredincios ar putea să-L supere pe Dumnezeu sau să se întineze ei sau copiii lor. El spune că statutul sacru al căsătoriei şi intimitatea ei trebuie să continue şi după convertirea unuia dintre soţi. Prezenţa creştinului îi „sfinţeşte” pe partener şi pe copii, în sensul că ei vin în contact cu binecuvântările harului prin viaţa alături de cel credincios.
Deşi este dureros, soţul necreştin poate decide să abandoneze căsătoria. Deşi consecinţele vor fi serioase, îndemnul plin de îndurare al Dumnezeului nostru – care susţine întotdeauna libertatea omului de a alege – este „să se despartă”. Cel credincios nu este „legat” în acest caz (vers. 15).
Chemaţi să trăim în pace. Îndemnul clar al Cuvântului lui Dumnezeu este că, în ciuda provocărilor pe care le implică o familie împărţită din punct de vedere spiritual, trebuie găsită o cale pentru ca pacea lui Hristos să domnească acolo. De preferat este ca mariajul să fie păstrat intact, să se vadă dovada triumfului Evangheliei în mijlocul dificultăţilor şi să se aibă în vedere confortul sufletesc al partenerului cu care persoana credincioasă este un singur trup, chiar dacă acesta este necredincios.
5. Care ar putea fi limitele responsabilităţii unui soţ creștin faţă de soţia necredincioasă (sau ale soţiei creștine faţă de soţul necredincios)?
Amabilitatea iubitoare, fidelitatea neclintită, slujirea cu smerenie şi mărturia care cucereşte, din partea credinciosului, vor asigura mediul cel mai propice câştigării soţului necreştin. Supunerea în căsătoria creştină vine din respectul şi preţuirea faţă de Hristos (vezi Efeseni 5:21). Când cineva se raportează prin supunere creştină la partenerul său de viaţă necredincios, cea dintâi datorie de supunere a sa este întotdeauna faţă de Hristos. Credincioşia faţă de Dumnezeu nu îi cere nimănui să sufere abuzuri din partea unui partener violent.
Este cineva în biserica ta care întâmpină dificultăți din partea unui partener de viață necredincios? Dacă da, cum crezi că ai putea ajuta această persoană?
