[vineri, 29 martie] Un gând de încheiere

 

 

Cartea Apocalipsa se încheie cu aceeaşi temă cu care a început: a doua venire a lui Hristos cu putere şi slavă şi întemeierea Împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu. Revenirea Domnului, moment în care El va fi în sfârşit unit cu mireasa Lui, constituie punctul culminant al cărţii. Totuşi cartea nu prezintă aceste evenimente dintr-o perspectivă nerealistă. Faptul că Isus vine curând este prima realitate. A doua realitate este faptul că noi suntem încă aici şi aşteptăm revenirea Sa. În acest timp de aşteptare, trebuie să înţelegem bine ce ne transmite Apocalipsa şi vom înţelege citind-o iar şi iar, până la sfârşit. Apocalipsa ne reaminteşte ca, în acest timp de aşteptare, să nu privim la lucrurile din lume, ci să ne fixăm ochii la Acela care este singura noastră speranţă. Hristos din Apocalipsa este răspunsul la toate speranţele şi dorurile umane în viaţa aceasta plină de dileme şi de nesiguranţă. El ţine în mâna Sa viitorul nostru şi pe cel al lumii!

 

Apocalipsa ne mai reaminteşte că, până va veni sfârşitul, avem misiunea de a vesti în lume apropiata revenire a lui Isus. Aşteptarea noastră nu este pasivă, ci activă. Şi Duhul, şi biserica spun: „Vino!” (Apocalipsa 22:17). Să ne alăturăm şi noi acestui apel şi să aducem la cunoştinţa tuturor oamenilor această veste bună!

 

Studiu suplimentar: Tragedia veacurilor, cap. 41, „Devastarea pământului”, şi cap. 42, „Sfârşitul marii lupte”.