[joi, 28 martie] Noul Ierusalim
6. Cum va arăta Noul Ierusalim?
Apocalipsa 21:9-21
”9 Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!” 10 Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, 11 având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. 12 Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. 13 Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi şi spre apus, trei porţi. 14 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. 15 Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. 16 Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini[a]. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. 17 I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. 18 Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. 19 Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald; 20 a cincea, de sardonix; a şasea, de a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. 21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.”
Noul Ierusalim este numit mireasa, soţia Mielului. În Apocalipsa 19:7,8, metafora aceasta este folosită pentru poporul lui Dumnezeu. Noul Ierusalim este locul în care Hristos va locui în sfârşit împreună cu poporul Său.
Cetatea este înconjurată de un zid înalt prevăzut cu douăsprezece porţi – câte trei porţi pe fiecare dintre cele patru laturi, permiţând accesul din orice direcţie. Aceasta ne vorbeşte despre universalitatea cetăţii. În Noul Ierusalim, toţi au acces nelimitat înaintea lui Dumnezeu.
Mai departe, cetatea este descrisă a avea formă de cub perfect; are 12 000 de prăjini, sau de stadii, în lungime, în lărgime şi în înălţime. Cubul are 12 laturi. În total, cetatea are 144 000 de stadii, număr care simbolizează totalitatea celor răscumpăraţi ai lui Dumnezeu de-a lungul secolelor (Apocalipsa 7:4). În templul din Vechiul Testament, Locul Preasfânt era un cub perfect (1 Împăraţi 6:20). Prin urmare, Noul Ierusalim funcţionează nu doar ca templu, ci ca Loc Preasfânt. În templul de pe pământ, în Locul Preasfânt putea intra doar marele-preot. În Noul Ierusalim, privilegiul acesta le este oferit tuturor celor răscumpăraţi.
7. Ce lucruri din interiorul cetăţii trimit cu gândul la Eden? Ce semnifică faptul că în cetate nu va mai fi nimic vrednic de blestem?
Apocalipsa 21:21–22:5
”21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie. 22 În cetate n-am văzut niciun Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei. 23 Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul. 24 Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. 25 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai finoapte. 26 În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor. 27 Nimic întinat nuva intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.”
”Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. 2 În mijlocul pieţii cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. 3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. 4 Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. 5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.”
În Noul Ierusalim, atenţia este atrasă mai întâi de râul cu apa vieţii, care iese din tronul lui Dumnezeu (vezi Geneza 2:10). Dacă pe malurile râului din Babilon poporul lui Dumnezeu se simţea străin şi tânjea de dor după Ierusalim (Psalmii 137), pe malurile râului vieţii din Noul Ierusalim poporul pelerin al lui Dumnezeu, din toate secolele, se simte în sfârşit acasă.
