[marți, 19 martie] Identificarea fiarei
Trăind în epoca ecumenismului, protestanţii uită realitatea istorică a persecuţiei religioase din secolele trecute (Apocalipsa 12:13,14) şi că, potrivit profeţiei, persecuţia se va repeta şi va fi mai aprigă.
5. Compară următoarele pasaje. Ce lămuriri aduc ele cu privire la cele trei etape ale existenţei şi activităţii fiarei?
Apocalipsa 17:8
”Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni.”
Apocalipsa 13:8
”Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat.”
Apocalipsa 13:3
”Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.”
Despre fiara stacojie se spune că „era şi nu mai este”, că „are să se ridice din Adânc şi are să se ducă la pierzare”. Cele trei elemente menţionate sugerează mai înainte de toate o contrafacere a Numelui lui Yahwé, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine” (Apocalipsa 1:4; 4:8). Apoi, reprezintă cele trei etape ale existenţei fiarei:
(1) Fiara „era”, a existat în trecut – vezi activitatea ei din perioada celor o mie două sute şaizeci de zile profetice (Apocalipsa 13:5).
(2) „Nu mai este.” Primind rana de moarte (vers. 3) în anul 1798, fiara a încetat să fie o putere persecutoare. Pentru un timp, a dispărut de pe scena lumii, şi totuşi a supravieţuit.
(3) La final, odată cu vindecarea rănii de moarte, ea va reveni la viaţă cu mare furie satanică. Apocalipsa 17 descrie fiara din Apocalipsa 13:1-8 la momentul vindecării rănii de moarte. Pe ea şade desfrânata numită Babilon. Va exista iar o unire temporară între religie şi politică, la fel ca în Evul Mediu, şi va izbucni din nou persecuţia. „Să renască opoziţia, să domnească din nou fanatismul şi intoleranţa, să se aprindă persecuţia, şi atunci cei cu inima împărţită şi ipocriţii se vor clătina şi vor renunţa la credinţă, dar creştinul adevărat va sta tare ca o stâncă, credinţa lui va fi mai puternică şi speranţa lui va fi mai strălucitoare decât în zilele de prosperitate” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 495).
Cum ar trebui să fie experiența noastră creștină acum, înainte de aprinderea persecuției?
