[luni, 18 martie] Femeia care șade pe fiara stacojie
3. Ce reprezintă fiara şi apele mari pe care le vede Ioan?
Apocalipsa 17:3
”pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei şi împăraţii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”
Ioan este dus în viziune într-o pustie. El vede o femeie şezând pe o fiară stacojie, nu pe ape. Femeia de aici reprezintă o entitate religioasă, iar fiara, o putere politică. Imaginea aceasta în care religia domină puterea politică sugerează unirea lor în scopuri. Profeţia arată deci că ele se vor uni în timpul sfârşitului. Faptul că desfrânata şade pe fiară înseamnă că ea o domină, înseamnă că acest sistem religios din timpul sfârşitului va domina puterea politică.
4. Ce legătură există între desfrânata din Apocalipsa 17:3-6 şi balaur, fiara ridicată din mare şi fiara ridicată din pământ (Apocalipsa 12 şi 13)?
Apocalipsa 17:3-6
”3 Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă şi avea şapte capete şi zece coarne. 4 Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. 5 Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului”. 6 Şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată desângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.”
Apocalipsa 13:11-18
”11 Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. 12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13 Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. 14 Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. 15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16 Şi a făcut ca toţi – mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. 18 Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.”
Desfrânata îmbrăcată în purpură şi stacojiu este împodobită cu aur, pietre scumpe şi mărgăritare, ca prostituatele din Antichitate (Ieremia 4:30). Culorile sugerează şi puterea de stat, şi autoritatea religioasă.
Îmbrăcămintea ei aminteşte şi de veşmintele marelui-preot din Vechiul Testament, făcute din materiale de culoare purpurie şi cărămizie (Exodul 28:5,6). Preoţii purtau o inscripţie pe mitră: „SFINȚENIE DOMNULUI” (vers. 36-38), ea are un nume scris pe frunte. Paharul din mâna ei sugerează jertfa de băutură din sanctuar (Exodul 30:9). Prin această înfăţişare religioasă istorică, sistemul acesta religios din timpul sfârşitului devine o unealtă puternică prin care Satana atrage lumea de partea lui, dar rămâne o desfrânată şi o mamă a desfrânatelor. Babilonul este îmbătat de sângele sfinţilor şi al mucenicilor lui Isus – creştinismul medieval din Europa occidentală aflat sub conducerea papalităţii s-a făcut răspunzător pentru moartea a milioane de creştini credincioşi Evangheliei.
Imaginea Babilonului din Apocalipsa 17 seamănă cu imaginea Izabelei din biserica Tiatira (Apocalipsa 2:20-23). Ce ne spune aceasta despre caracterul Babilonului din timpul sfârșitului?
