Ediția instructori (st. 12)

Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să identifice elementele organizaţiei bisericii care cultivă unitatea bisericii.

La nivelul sentimentelor: Să nutrească smerenia, dragostea şi supunerea de bunăvoie şi nu înălţarea de sine.

La nivel practic: Să ia decizia de a cultiva unitatea bisericii.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Autoritate şi unitate

A. Ce influenţă are, asupra luării de decizii şi asupra autorităţii conducătorilor ei, recunoaşterea lui Hristos drept Cap al bisericii?

B. De ce a insistat Isus atât de mult ca liderii spirituali să nu fie ca liderii din lumea romană de la data aceea?

C. În ce sens este disciplina bisericii o dovadă de iubire şi cum menţine ea puritatea doctrinală şi unitatea bisericii?

II. Sentimente: Smerenie sau mândrie

A. Ce calităţi şi atitudini ale conducătorilor bisericii promovează unitatea?

B. Cum influenţează aceste atitudini motivaţia şi practica disciplinei bisericii?

C. Cum putem cultiva smerenia şi supunerea mai degrabă decât mândria şi înălţarea de sine?

III. Practic: Cultivarea unităţii

A. Ce paşi trebuie să faci pentru a sprijini conducerea bisericii în menţinerea unităţii?

B. Cum îţi poţi folosi darurile spirituale pentru a zidi biserica şi a cultiva unitatea?

Rezumat: Credincioşii Îl recunosc pe Domnul Hristos drept Cap al bisericii. Însă, pentru că El este un Dumnezeu al ordinii, organizarea este esenţială pentru misiunea şi unitatea bisericii. Conducătorii cultivă unitatea prin slujirea cu smerenie, prin susţinerea adevărului, prin aplicarea cu dragoste a disciplinei şi prin organizarea bisericii pentru misiune.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE
Pasajul central: Matei 20:25-28

Ideea de bază: Sistemul de organizare susţine misiunea şi unitatea bisericii atunci când Capul bisericii, Hristos, primeşte slava şi când conducătorii ei dau dovadă de dragoste, smerenie şi credincioşie.

Discuţie introductivă. Mahatma Gandhi a luptat pentru independenţa Indiei față de Marea Britanie în prima parte a secolului al XX-lea. Hindus credincios, el a apreciat şi a urmărit egalitatea pentru oameni, indiferent de rasă şi clasă socială. A ales o îmbrăcăminte foarte simplă şi viaţa de sărăcie, slujindu-le celor nevoiaşi şi identificându-se cu ei. S-a oferit ca voluntar pentru a îngriji de bolnavii de lepră şi de ciumă pulmonară. Adept al rezistenţei paşnice, a avut permanent o purtare smerită în interacţiunile cu ceilalţi. El a privit cu admiraţie la Isus, însă a respins creştinismul pentru că viaţa creştinilor pe care i-a cunoscut nu se asemăna cu viaţa lui Hristos din Biblie.
Creştinii au fost chemaţi la slujire. Gandhi, deşi nu a fost creştin, a fost un exemplu de conducere prin slujire deoarece a pus nevoile semenilor lui mai presus de nevoile proprii.

De discutat: Cum se explică influenţa puternică exercitată de Gandhi? Ce calităţi l-au făcut capabil să practice conducerea prin slujire? Cum reuşeşte conducerea prin slujire să îndrepte atenţia asupra cauzei reprezentate de cel care o practică?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

Fiecare element al structurii de autoritate a bisericii oferă posibilitatea de a manifesta dragostea, smerenia şi credincioşia, trei calităţi care cultivă unitatea bisericii şi care sunt rar întâlnite în societate. Subliniază ideea că, pentru a înţelege rolul conducătorilor în biserică, trebuie să ţinem cont de faptul că Hristos a îndeplinit un dublu rol: de Cap şi de slujitor.

Comentariu biblic

I. Structuri de autoritate
(Revezi împreună cu grupa Efeseni 5:23-27 şi Matei 20:25-28.)

Biserica este invenţia şi proprietatea lui Dumnezeu, avându-l drept Cap pe Hristos. Ea este reprezentanta lui Dumnezeu pe pământ şi are misiunea precisă de a le descoperi oamenilor caracterul Său. Rugăciunea lui Isus din Ioan 17 arată că unitatea dintre credincioşi contribuie la succesul misiunii bisericii (Ioan 17:20-23). Faptul că El este Capul bisericii contează foarte mult pentru unitatea şi misiunea ei. În această calitate a Sa (Coloseni 1:18), Isus este Sursa ei de identitate şi de viaţă. Ea depinde de El pentru a exista şi pentru a progresa. Imaginea bisericii ca trup ne mai transmite şi ideea că ea este condusă şi guvernată de Cap. Fără Cap, celelalte părţi ale corpului nu pot funcţiona împreună. Capul le uneşte şi le coordonează activitatea pentru a îndeplini o anumită sarcină.

În același timp, Hristos a încredinţat o parte a autorităţii Sale bisericii. Ellen G. White a declarat că „ordinea conform Evangheliei” este indispensabilă „pentru a aduce biserica la o unitate a credinţei” (Scrieri timpurii, ed. 2015, p. 133). Ea şi-a exprimat opiniile iniţial într-o perioadă critică a istoriei adventiste, când mişcarea adventistă era puţin organizată. Grupele de credincioşi nu aveau legătură unele cu altele şi erau lipsite chiar şi de o structură de autoritate elementară. Faptul acesta periclita unitatea şi misiunea bisericii. Un motiv deosebit de îngrijorare îl constituia vulnerabilitatea bisericii la învăţăturile false, din cauza învăţătorilor care urmăreau interese personale sau dubioase. De aceea, pentru protejarea unităţii bisericii, era nevoie de acel apel la instaurarea ordinii Evangheliei.

Trebuie să fim atenţi, pe de altă parte, cum înţelegem rolul conducătorilor în biserică. Ei sunt chemaţi la un model de autoritate opus celui existent în societate, la un model care încurajează slujirea, nu dominarea. Deşi lucrul acesta nu este întotdeauna evident în traducerile moderne ale Bibliei, Pavel şi alţi scriitori ai Noului Testament au avut grijă să evite descrierea rolului conducătorilor bisericii prin termenii greceşti uzuali pentru funcţia conducătorilor civili. Mai mult, ucenicilor li s-a cerut explicit să nu domnească peste alţii ca domnitorii neamurilor (Matei 20:25-28).

Modelul conducerii prin slujire contribuie la armonia şi la unitatea bisericii tocmai pentru că întruchipează smerenia, altruismul şi împuternicirea altora. Conducătorii-slujitori dau tonul la ascultare şi slujire, ei îi comandă pe ceilalţi. Scopul lor este misiunea bisericii, nu obţinerea laudei (vezi 1 Petru 5:2,3). Ei contribuie la unitatea bisericii şi prin legătura permanentă cu Hristos, prin păstrarea adevărului care ne uneşte şi prin aplicarea în viaţa lor a principiilor pentru relaţiile sănătoase.
2 Timotei 2:15 arată de asemenea că liderii trebuie să fie sinceri şi corecţi în învăţăturile pe care le prezintă şi în comportamentul lor. Ei trebuie să fie consecvenţi şi credincioşi adevărului şi să trăiască Evanghelia pe care o predică. Adevărata slujire ia naştere din relaţia autentică cu Dumnezeu, relaţie bazată pe adevărul Evangheliei.

De discutat: Care sunt dovezile că Hristos este Capul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea? Ce implicaţii are rolul lui Hristos de Cap al bisericii asupra rolului oamenilor care conduc? Cum promovează conducerea prin slujire misiunea bisericii?

II. Disciplină şi unitate
(Revezi împreună cu grupa Galateni 6:1,2 şi Matei 18:15-20.)

Chiar şi cu cei mai buni conducători-slujitori, tot mai apar situaţii în care este necesară disciplina, pentru binele persoanei în cauză sau al bisericii. Chiar și în secolul al XXI-lea, disciplina bisericii joacă un rol important în menţinerea unităţii ei.
În cartea sa Church Discipline: How the Church Protects the Name of Jesus (Disciplina bisericii: Cum protejează biserica Numele lui Isus, 2012), Jonathan Leeman identifică patru motive pentru care disciplina este un act de iubire prin care este protejată unitatea bisericii şi este promovată misiunea ei. În primul rând, disciplina îi arată celui vinovat dragoste, prin faptul că îl ajută să-şi recunoască greşeala şi nevoia de pocăinţă. Scopul ei este recuperarea celui greșit, nu pedepsirea. În al doilea rând, ea îi arată dragoste bisericii pentru că ţinta ei este să-i protejeze de rău şi de ispită pe cei noi sau slabi în credinţă. În al treilea rând, ea este o dovadă de dragoste pentru cei din lume pentru că îi permite bisericii să dea o mărturie fidelă despre puterea transformatoare a Evangheliei. În fine, disciplina este o dovadă de dragoste pentru Hristos prin ascultarea de El şi prin apărarea Numelui Său.

De discutat: În ce situaţii este necesară disciplina? De ce crezi că unele biserici nu practică disciplina? Eşti de acord cu afirmaţia lui Jonathan Leeman că disciplina este un act de iubire prin care este Numele lui Isus este apărat? De ce da sau de ce nu? Ce influenţă consideri că are disciplina asupra misiunii bisericii?

3. APLICAŢIA

Întrebări

1. Este compatibilă autoritatea cu slujirea?

2. Ce motivaţii stau la baza conducerii prin slujire?

3. Cum împaci îndemnul lui Isus de a nu-i judeca pe alţii cu necesitatea de a aplica disciplina în biserică?

4. Cum a fost aplicată disciplina bisericii, din câte ştii din experienţa personală? Modul în care ai observat că a fost aplicată corespunde cu ideea prezentată mai sus că ea este o dovadă de iubire? Ce putem face pentru a ne asigura că ea este aplicată în scop răscumpărător?

5. Ce diferenţe ar putea exista între modul de tratare a păcatelor publice şi a celor private?

4. ACTIVITATE

SUGESTII

Ascultă câteva imnuri despre slujire şi meditează la versurile lor. Apoi gândeşte-te la o metodă concretă prin care le poţi sluji celor din biserică şi din localitatea ta. Există multe imnuri pe tema slujirii, mai ales a slujirii oamenilor în general. Câteva sugestii: „Deschide-mi ochii” (nr. 639); „Mica picătură” (nr. 288); „Suntem una-n iubirea Lui” (nr. 570); „Aş vrea să duc în lume pacea Ta!” (nr. 439); „Noi suntem braţele întinse” (nr. 427).