[Duminică, 16 dec] Hristos, Capul bisericii
În Noul Testament, relaţia dintre Hristos şi biserica Sa este ilustrată printr-o metaforă – biserica este trupul lui Hristos. Biserica depinde de El pentru însăşi existenţa ei. El este Capul (Coloseni 1:18, Efeseni 1:22) şi Sursa ei de viaţă. Fără El, ea nu ar exista. Biserica îşi trage identitatea din Hristos, deoarece El este Temelia, Căpetenia şi Desăvârşitorul credinţei şi al învăţăturilor ei. Hristos şi Cuvântul Său descoperit în Scriptură îi determină identitatea.
1. Ce altă metaforă foloseşte Pavel când vorbeşte despre relaţia dintre Hristos şi biserica Sa? Care sunt caracteris cile acestei relaţii?
Efeseni 5:23-27
23. căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27. ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
Poate că avem reţineri faţă de ideea de supunere, din cauza abuzurilor la care s-au pretat conducătorii din secolele trecute. Şi totuşi biserica trebuie să se supună Capului, lui Hristos, şi este supusă autorităţii Lui. Când Îl recunoaştem drept Cap al bisericii, ne aducem aminte că Lui şi numai Lui Îi datorăm credinţă supremă. Biserica trebuie să se organizeze, însă organizaţia trebuie să se supună permanent autorităţii Lui, adevăratul Conducător al bisericii.
„Biserica este clădită pe Hristos, ca temelie a ei; ea trebuie să asculte de Hristos, Capul ei. Nu trebuie să fie stăpânită de om şi nici să depindă de om. Mulţi pretind că un anumit loc în biserică le dă autoritatea de a dicta ce trebuie să creadă şi ce trebuie să facă ceilalţi oameni. Dumnezeu nu aprobă această pretenţie. Mântuitorul declară: «Voi toţi sunteţi fraţi.» Toţi suntem expuşi ispitei şi supuşi greşelii. Nu ne putem încrede în nicio fiinţă mărginită pentru a ne conduce. Temelia credinţei este prezenţa vie a lui Hristos în biserică. În aceasta poate să se încreadă şi cel mai slab, iar aceia care se socotesc cei mai tari se vor dovedi cei mai slabi, dacă nu fac din Hristos ajutorul lor.” – Ellen G. White, Viaţa lui Isus, ed. 2015, p. 357
De ce depindem de Hristos și nu de vreo ființă limitată?
