[marţi, 16 iunie] Abordează dificultăţile cu smerenie

 

 

3. De ce este atât de importantă smerenia când abordăm pasajele dificile din Scriptură?

 

Iacov 4:6-10

”6 Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi”. 7 Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. 8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! 9 Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră, în întristare: 10 Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.”

 

2 Cronici 7:14

”…dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.”

 

Ţefania 3:12

” Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.”

 

Mulți oameni și­-au dat seama că depind de ceva sau cineva din afara lor. Ei au realizat că nu sunt standardul pentru toate lucrurile. Acești oameni pun mai mare preț pe adevăr decât pe nevoia eului lor de a avea dreptate și sunt conștienți că adevărul nu este ceva ce pot fabrica ei, ci ceva cu care se confruntă. Poate că cel mai mare adevăr pe care îl înțeleg este cât de puțin cunosc ei de fapt adevărul. Ei știu, așa cum scria Pavel, că „vedem ca într­-o oglindă, în chip întunecos” (1 Corinteni 13:12).

 

Beneficiile acestei smerenii în gândire sunt multiple: obiceiul de a cerceta cu smerenie este temelia oricărei creșteri în cunoștință, căci generează o libertate care dă naștere în mod natural la un spirit docil. Dar acest lucru nu înseamnă că cei smeriți sunt adesea și greșiți sau că se vor răzgândi întotdeauna și niciodată nu vor avea o convingere fermă, ci înseamnă că sunt dispuși să se supună adevărului biblic. Ei sunt conștienți de limitele capacității lor de a cunoaște și, de aceea, sunt capabili să își extindă cunoștințele și înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu într-­un mod în care cel arogant și mândru nu poate.

 

„Toți cei care vor veni la Cuvântul lui Dumnezeu pentru călăuzire, cu smerenie și o minte iscoditoare, hotărâți să afle condițiile mântuirii, vor înțelege ce spune Scriptura. Dar cei care vin să cerceteze Cuvântul cu un spirit pe care acesta nu îl aprobă vor pleca în urma cercetării cu un spirit pe care Cuvântul nu îl dă. Domnul nu va vorbi minții indiferente. El nu Își irosește sfaturile pentru cei lipsiți de reverență sau necurați. Dar ispititorul educă orice minte care se supune sugestiilor sale și dorește să facă fără efect Legea sfântă a lui Dumnezeu.

 

Noi trebuie să ne smerim inimile și să cercetăm Cuvântul vieții cu sinceritate și reverență; doar mintea care este smerită și pocăită poate vedea lumina.” – The Advent Review and Sabbath Herald, 22 august 1907