În sine, tradiția nu este un lucru rău. Ea le oferă acțiunilor care se repetă o anume rutină și structură și ne poate ajuta să rămânem conectați la origini. De aceea nu este deloc surprinzător faptul că tradiția are și ea o parte importantă în religie. Dar există totuși anumite pericole legate de tradiție.

 

1. Cum a reacţionat Isus la tradiţiile omeneşti în vremea Sa?

 

Marcu 7:1-13

”Fariseii şi câţiva cărturari veniţi din Ierusalim s-au adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii, însă, şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. 4 Şi, când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. 5 Şi fariseii, şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a răspuns: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.’ 8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum spălarea urcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.” 9 El le-a mai zis: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră. 10 Căci Moise a zis: ‘Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta’ şi: ‘Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.’ 11 Voi, dimpotrivă, ziceţi: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aş putea ajuta», este Corban’, adică dat lui Dumnezeu, face bine; 12 şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!””

 

Tradiția cu care S-­a confruntat Isus fusese transmisă cu mare grijă în comunitatea iudaică de la învățător la discipol. Pe vremea lui Isus, aceasta își câștigase un loc alături de Scriptură. Totuși, tradiția are tendința de a se dezvolta mereu, acumulând tot mai multe detalii și aspecte care la început nu făceau parte din Cuvântul și planul lui Dumnezeu. Aceste tradiții omenești – chiar dacă erau promovate de „bătrânii” cei mai respectați (Marcu 7:3,5), de liderii religioși ai comunității iudaice – nu erau egale cu poruncile lui Dumnezeu (vers. 8,9). Ele erau tradiții omenești și, în cele din urmă, ajunseseră să desființeze Cuvântul lui Dumnezeu (vers. 13).

 

2. Cum putem deosebi Cuvântul lui Dumnezeu de tradiţia omenească?

 

1 Corinteni 11:2

”Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.”

 

2 Tesaloniceni 3:6

”În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi.”

 

Cuvântul viu al lui Dumnezeu dă naștere în noi la o atitudine de reverență și credincioșie față de Cuvânt. Această credincioșie generează o anume tradiție. Dar noi trebuie totuși să rămânem credincioși întotdeauna față de Dumnezeul cel viu, care ne-­a descoperit voia Sa în Cuvântul Său scris. De aceea, Biblia deține un rol unic, care întrece orice tradiție omenească. Biblia este mai sus și deasupra oricărei tradiții, chiar și a celor bune. Tradițiile iau naștere din experiența noastră cu Dumnezeu și Cuvântul Său și trebuie să fie testate constant cu cerințele Sfintei Scripturi.

 

Enumeră câteva lucruri pe care le facem ca biserică și ar putea fi etichetate drept „tradiție”. De ce este important să le distingem de învățătura biblică?