[vineri, 27 martie] Un gând de încheiere

 

 

„Lui Daniel i-­a fost cerut să sigileze partea aceea din prorocie care avea legătură cu zilele din urmă, «până la vremea sfârșitului». O solie cu privire la judecată, întemeiată pe împlinirea acelor profeții, nu putea fi proclamată decât atunci când avea să vină această vreme. Dar, în timpul sfârșitului, spune profetul, «mulți vor citi și cunoștința va crește».

 

Apostolul Pavel avertizase biserica să nu aștepte revenirea lui Hristos în zilele sale. «Ziua aceea nu va veni», spunea el, «până când nu va veni lepădarea de credință și se va descoperi omul fărădelegii» (2 Tesaloniceni 2:3). Nu putem aștepta venirea Domnului până după marea apostazie și după perioada lungă de domnie a «omului păcatului». «Omul fărădelegii», care mai este numit «taina nelegiuirii», «fiul pierzării» și «acel nelegiuit», reprezintă papalitatea, care, așa cum a fost profetizat, urma să-­și mențină supremația timp de o mie două sute șaizeci de ani. Această perioadă s­-a încheiat în 1798. Venirea lui Hristos nu putea să aibă loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu avertizarea lui întreaga dispensațiune creștină, până în 1798. În această perioadă trebuia predicată solia cu privire la a doua venire a lui Hristos.” – Ellen G. White, ”Tragedia veacurilor”, p. 356