[luni] Domnul vine curând

2. Ce atitudine ar trebui să avem faţă de a doua venire a lui Isus? De ce trebuie să ţinem cont de ea în tot ce facem?

Luca 12:35-48
35. Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.
36. Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.
37. Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească.
38. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind!
39. Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa.
40. Şi voi, dar, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

41. „Doamne”, I-a zis Petru, „pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?”
42. Şi Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?
43. Ferice de robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
44. Adevărat vă spun că îl va pune peste toată avuţia sa.
45. Dar dacă robul acela zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină”; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănânce, să bea şi să se îmbete,
46. stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu ştie şi-l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
47. Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
48. Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

Administrarea bunurilor lui Dumnezeu ar trebui practicată din perspectiva revenirii lui Isus. Adevăratul caracter al unui creştin va ieşi la iveală din faptele lui. Un ispravnic credincios îşi îndeplineşte responsabilităţile veghind şi lucrând ca şi cum stăpânul ar fi de faţă. El trăieşte pentru viitor şi lucrează cu devotament zi de zi. „Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (Filipeni 3:20).

Avraam aştepta „cetatea cu temelii tari” (Evrei 11:10), iar Pavel aştepta revenirea lui Hristos (Evrei 10:25). Ei se gândeau la viitor, anticipau, făceau planuri şi se pregăteau să-L întâmpine pe Isus dintr-o clipă în alta. Şi noi trebuie să ne formăm această deprindere de a ne fixa privirea asupra apogeului Evangheliei (Tit 2:13). În loc să aruncăm din când în când o privire la profeţii, să ne uităm la ele tot timpul, veghind şi lucrând, mereu conştienţi de veşnicia care ne aşteaptă la revenirea lui Hristos. Totodată, să evităm să facem speculaţii cu privire la evenimentele din timpul sfârşitului. Făgăduinţa revenirii dă direcţie vieţii noastre, ne oferă perspectiva corectă asupra prezentului şi ne ajută să nu uităm ce contează în viaţă. Aşteptarea revenirii lui Isus ne dă identitate şi un scop în viaţă.

„Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice” (2 Corinteni 4:18).

Da, moartea şi realitatea mereu prezentă a morţii ar trebui să ne facă mereu conştienţi de scurtimea şi de efemeritatea vieţii noastre aici. Dar făgăduinţa revenirii ar trebui să ne arate că moartea însăşi este trecătoare. Să trăim în lumina acestei făgăduinţe, care ar trebui să influenţeze viaţa fiecărui creştin. Să ne formăm obiceiul de a trăi mereu în aşteptarea revenirii Sale. Chiar numele pe care îl purtăm vorbeşte despre această realitate.