Ediția instructori (st. 2)

I. Privire generală

Text-cheie: Daniel 1:17.

Pasaje biblice: Daniel 1; Geneza 39; Estera 4 şi 5.

Introducere: Daniel 1 pregătește cadrul pentru ceea ce urmează să se desfășoare în toată cartea și ne prezintă temele principale. Dumnezeu este prezentat ca personaj principal al acestei cărți, domnind peste împărații și împărățiile lumii și ajutându-i în viața lor de zi cu zi pe copiii Săi credincioși, aflaţi într-o țară străină. Din marea mulțime de robi, patru tineri dau dovadă de o înțelepciune nemaiîntâlnită în fața încercărilor cu care se confruntă la curtea babiloniană, hotărând în inima lor să Îi rămână credincioși Dumnezeului părinților lor.

Temele studiului:
1. Contextul cărții Daniel. Chiar în timp ce poporul Său era în robie, Dumnezeu era la cârmă. Robia nu a survenit ca un incident neașteptat, declanșat de puterea Babilonului, ci ca un punct culminant al pedepsei lui Dumnezeu vestite cu mult înainte poporului neascultător.
2. Educația lui Daniel. Trecând printr-un proces educațional, Daniel și prietenii lui au hotărât să se împotrivească „îndoctrinării” exercitate de imperiu. Deși aparent Dumnezeu „pierduse” în conflictul cu zeitățile păgâne, acești tineri I-au rămas credincioși și au acționat conform Cuvântului Său.
3. Înțelepciunea lui Daniel. O caracteristică a lui Daniel și a prietenilor lui este faptul că ei erau înțelepți. Această afirmație face referire nu doar la înțelepciunea sau cunoștințele intelectuale, ci îndreaptă atenția spre capacitatea de origine divină de a vedea viața din perspectiva lui Dumnezeu.
Aplicație. Deși viața poate fi marcată de situații inexplicabile și dificile, Dumnezeul căruia Îi servim are totul sub control și poate transforma răul în bine. Viziunea noastră despre lume – ideile și convingerile care ne influențează modul în care Îl percepem pe Dumnezeu și realitatea în general – determină modul în care vom parcurge călătoria vieții. Fie ca Scriptura să fie sursa și temelia viziunii noastre despre lume, la fel cum a fost pentru Daniel.

II. Comentariu

1. Cadrul istoric al cărții Daniel. Robia babiloniană nu a apărut ca un incident neașteptat, declanșat de puterea Babilonului sau ca o decizie arbitrară a lui Dumnezeu. Într-adevăr, mulți profeți îl avertizaseră deja pe poporul lui Dumnezeu că, dacă nu se pocăia de păcate și nu se întorcea la legământul făcut, urma să fie pedepsit prin forțele străine care aveau să-l ducă în robie într-o țară străină şi să distrugă templul. La rândul lui, prorocul Ieremia, care a profetizat în acele vremuri în Iuda, i-a sfătuit pe rege şi pe cei ce conduceau ţara să se supună Babilonului, deoarece aceasta era voia lui Dumnezeu. Astfel, după multe avertizări la care nu au vrut să ia seama, Nebucadnețar a venit la Ierusalim și a făcut ca Iuda să treacă sub stăpânirea Imperiului Babilonian.
Pentru a înțelege experiența prin care au trecut Daniel și prietenii lui trebuie să ținem cont de deportarea în masă a populației; ei au fost scoși din țara lor natală pentru a li se distruge identitatea, ușurând astfel controlul puterii dominatoare. De obicei, erau deportați cei din clasele înalte – nobilimea, conducătorii –, și nu oamenii de rând. Doar celor săraci li se permitea să rămână în țara natală, care adesea era devastată în urma războiului. Această strategie politică și militară era practicată pe scară largă în lumea veche de către asirieni și babilonieni. În 722 î.Hr., asirienii au adus sfârșitul Israelului (Regatul de Nord) și au deportat o mare parte din populație în alte regiuni ale imperiului. Iuda nu a luat seama la soarta vecinilor și a ajuns în aceeași situație, în mâinile babilonienilor.
Biblia relatează trei invazii semnificative ale babilonienilor și deportări ale lui Iuda. Prima a avut loc în 605 î.Hr., când Nebucadnețar, după ce i-a învins pe egipteni la Carchemiş, a intrat în Iuda. De acolo a luat robi, printre care și pe Daniel și pe cei trei prieteni ai lui. În 597 î.Hr., din cauza manevrelor politice ale lui Ioiachim și insistențelor lui de a încheia o alianță cu Egiptul, Nebucadnețar a invadat Iuda pentru a doua oară și a deportat o mare parte din populație. Printre cei exilați au fost și profetul Ezechiel și împăratul Ioiachim, fiul lui Ioiachin, care a murit la scurtă vreme după invazie. Nebucadnețar l-a pus pe Zedechia (unchiul lui Ioiachim) pe tron, sperând ca astfel să își asigure credincioșia față de Babilon. În ciuda avertizărilor repetate ale lui Ieremia, noul împărat a continuat să caute ajutor la egipteni pentru a se putea împotrivi dominației babiloniene. În cele din urmă, Nebucadnețar și-a pierdut răbdarea și, în 586 î.Hr., a intrat cu armatele în Iuda; de această dată, babilonienii au ras Ierusalimul și templul până la temelii și au deportat încă o parte din populație în Babilon.
2. Educația lui Daniel. Ne este de folos să amintim câte ceva despre sistemul de educație babilonian. Astfel ne putem face o idee despre obiectele de studiu cu care au venit în contact robii evrei și despre viziunea asupra lumii cu care se confruntau ei.
Prima etapă a educației babiloniene implica învățarea celor două limbi uzuale în Babilon: aramaica, limbă care la acea vreme începea să devină limbă internațională, și akkadiana, limba literară folosită pentru a transmite tradițiile religioase și culturale ale imperiului. Akkadiana necesita cunoașterea unui sistem complex de scriere cuneiformă, cu sute de caractere. În această primă etapă, cursanţii trebuiau să studieze textele în care erau relatate povestiri pe care
tinerii babilonieni le cunoşteau încă din copilărie, ca, de exemplu, legendele lui Ghilgameș, Sargon și Naram-Sin.
În a doua etapă, le erau prezentate mult mai multe texte, cu intenția de a le îmbunătăți aptitudinile literare și de a-i ajuta să își formeze o viziune babiloniană asupra lumii. Un autor descria a doua etapă astfel: „Deci scopul ei era dublu: să umple mintea studentului cu ideologia teologică și politică din capitală și să îl pregătească pentru perioada de ucenicie ca tânăr āšipu, poziție despre care știm din colofoane (notele de la sfârşitul unui manuscris cu date despre cel care a copiat, scris etc.) că era deținută de mulți cărturari începători. În literatură, narațiunile pe care le studiau în prima etapă deschideau calea spre chestiuni de o mai mare importanță, insuflarea unei viziuni și dobândirea unei competenţe practice.” – A.R. George, The Babylonian Gilgamesh Epic, Oxford, Oxford University Press, 2005, 1:36
Nu cunoaștem detaliile programei școlare pe care Daniel și prietenii lui au avut-o. Dar descrierea de mai sus ne ajută să ne facem o idee despre modul în care se făcea educația în Babilon în acele vremuri. Programul academic impus lui Daniel și prietenilor lui poate că a fost la fel de solicitant ca acela descris mai sus. Dar Daniel și prietenii lui au excelat în toată înțelepciunea și priceperea promovată de şcoala din Babilon.
3. Înțelepciunea lui Daniel. Un aspect important – Daniel și prietenii lui erau înțelepți. Încercând să evite impunerile de „îndoctrinare” babiloniană, în special în privința hranei, Daniel a acționat cu un tact nemaiîntâlnit și cu multă înțelepciune pentru a putea să mănânce altceva decât bucatele de la masa împăratului. Urmarea – Daniel și prietenii lui au fost găsiți de zece ori mai înțelepți decât toți înțelepții Babilonului. La sfârșitul cărții vedem că sunt amintiți cei cu pricepere și înțelepții, care vor fi persecutați de puterile răului, dar vor ieși biruitori în final (Daniel 11:33,35; 12:3). Dar, pentru a înțelege mai bine subiectul înțelepciunii în cartea Daniel, ne va fi de folos să vedem cum este abordat acest subiect în alte locuri în Biblie.
Una dintre cele mai fascinante teme biblice este noțiunea de înțelepciune. Există chiar câteva cărți importante în Biblie: Iov, Proverbele și Eclesiastul, împreună cu Cântarea cântărilor și câțiva psalmi care sunt considerate cărţi de înțelepciune. Pasajele acestea pun accentul în special pe ascultarea de Legea lui Dumnezeu, care are de obicei ca rezultat o viață bună. În general, versetele pline de înțelepciune nu își au rădăcina în ieşirea din Egipt sau în alte evenimente salvatoare majore, ci fac referire adesea la creațiune. Dumnezeu este Creatorul care stabilește anumite legi ce guvernează universul și societatea. Astfel, cei care ascultă de legile lui Dumnezeu au șanse mai mari să primească binecuvântările Sale. Cartea Iov ne arată că există excepții de la această regulă; totuși excepția confirmă regula, deoarece, în final, Iov și-a recăpătat viața prosperă și fericită.
Daniel este prezentat ca un om înțelept, dar nu neapărat pentru că stăpânea toate tainele limbii și ale literaturii babilonienilor. Ci mai degrabă pentru că înțelepciunea lui se datora credincioșiei față de Dumnezeu. Datorită convingerilor sale teologice, Daniel a refuzat meniul împărătesc și a ales zarzavaturile și apa, dietă stabilită de Dumnezeu la creațiune. Mai mult, Daniel nu și-a primit înțelepciunea doar prin osteneală și autodisciplină. Era o înțelepciune primită de la Dumnezeu ca recunoaștere a credinței și încrederii de care el dăduse dovadă. Această înțelepciune a întrecut cu mult complexitatea lecţiilor predate acolo; era o înțelepciune care l-a făcut în stare pe Daniel să tâlcuiască vise și să înțeleagă planul măreț al lui Dumnezeu pentru istoria omenirii.

III. Aplicaţia

1. În cartea Daniel vedem că Domnul îi permite unei națiuni străine să calce în picioare poporul ales și să jefuiască templul Său. Ce înţelegem despre caracterul lui Dumnezeu din aceste evenimente?
2. Ce comparații putem face între situația lui Daniel la curtea babiloniană și situația lui Iosif în Egipt sau a Esterei în Persia? Cine crezi că s-a confruntat cu cele mai mari probleme? Dacă ai putea alege, în locul cui ai dori să fii?
3. Studiul din această săptămână ne dă ocazia să facem o autoexaminare. Roagă-i pe membrii grupei să mediteze la următoarele: Dacă eu aș fi Daniel sau unul dintre prietenii lui:
• Cum L-aș privi pe Dumnezeu dacă El ar permite unei armate străine să îmi invadeze țara, să distrugă societatea în care trăiesc și să mă deporteze într-o țară străină?
• Ce aș face dacă mi s-ar oferi o funcție importantă în guvern, cu condiția să particip la petreceri și să consum mâncarea și băuturile servite acolo?
• Este mai greu să fii ascultător de Dumnezeu în propria țară, în mijlocul poporului tău, sau printre străini, într-o țară îndepărtată? Explică de ce.
• Cum mi-aș putea forma o viziune asupra lumii care să îmi dea claritatea de a evalua societatea din jur și de a evita capcanele ei?
• Când mă confrunt cu probleme sau tentaţii în privința păzirii Sabatului, în integritatea în afaceri sau la locul de muncă, în relația cu prietenii necreștini sau neadventiști etc., cum mă comport eu în comparație cu Daniel?