Comentarii inspirate (st. 2)

DIN IERUSALIM LA BABILON

Sabat după-amiază, 4 ianuarie

Pentru slava Domnului, ambiționați-vă să cultivați fiecare trăsătură frumoasă a caracterului. Trebuie să Îi fiți plăcuți lui Dumnezeu în fiecare etapă a zidirii caracterului vostru. Puteți face aceasta, deoarece Enoh I-a fost plăcut lui Dumnezeu, în ciuda faptului că a trăit într-un veac decăzut. În zilele noastre sunt mulți ca Enoh.
Rezistați ca Daniel, acel credincios om de stat, pe care nicio ispită nu l-a putut corupe. Nu-L dezamăgiți pe Acela care v-a iubit atât de mult, încât Și-a dat propria viață pentru iertarea păcatelor voastre. El spune: „Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic” (Ioan 15:5). Aduceți-vă aminte de aceasta. Dacă ați făcut greșeli, dar le recunoașteți și le considerați ca fiind niște semnale de avertizare, cu siguranță obțineți și o biruință. În felul acesta, voi transformați înfrângerea în biruință, dezamăgindu-l pe vrăjmaș și onorându-L pe Răscumpărătorul vostru. – Parabolele Domnului Hristos, p. 332

În providenţa lui Dumnezeu, aceşti oameni aleşi [Iosif şi Daniel] au fost luaţi captivi pentru a le duce naţiunilor păgâne binecuvântările care vin asupra oamenilor prin cunoaşterea lui Dumnezeu. Ei trebuiau să fie reprezentanţii lui Iehova. Nu trebuiau să facă niciun compromis cu cei ce se închinau la idoli, ci să poarte ca pe o onoare specială credinţa lor religioasă şi numele lor de închinători ai viului Dumnezeu.
Şi aşa au şi făcut. Ei L-au onorat pe Dumnezeu în vreme de prosperitate ca şi în vreme de adversitate, şi Dumnezeu i-a onorat pe ei. …
Tot astfel Dumnezeul lui Daniel a aşezat o lumină lângă tronul celui mai mare imperiu al lumii, ca toţi să poată învăţa despre Dumnezeul cel viu şi adevărat. La curtea Babilonului erau adunaţi reprezentanţi din toate ţările, oameni cu cele mai alese talente, oameni înzestraţi cu o bogăţie de daruri naturale şi care aveau cea mai înaltă cultură din lumea aceasta; şi totuşi, în mijlocul tuturor, robii evrei au fost fără egal. În tărie şi în frumuseţe fizică, în vigoare mintală şi în realizări literare precum şi în ce priveşte puterea spirituală de pătrundere, erau fără rivali. – Mărturii, vol. 6, pp. 219–220

În fiecare zi, Dumnezeu îi învaţă pe copiii Săi. Prin împrejurările vieţii de toate zilele, El îi pregătește să facă lucrarea pe un plan mai larg, rânduit de providenţa Lui. Felul în care ei își îndeplinesc micile îndatoriri de zi cu zi hotărăște biruinţa sau înfrângerea lor în crizele mari ale vieţii.
Aceia care nu-și dau seama că sunt fără încetare dependenţi de Dumnezeu vor fi înfrânţi de ispită. Astăzi poate vom zice că piciorul nostru este sigur și că niciodată nu ne vom clătina. Poate zicem: „Știu în cine am crezut, nimic nu poate să zdruncine credinţa mea în Dumnezeu și în Cuvântul Lui.” Dar Satana plănuiește să folosească trăsăturile de caracter moștenite sau cultivate și să ne orbească în așa fel încât să nu ne vedem nevoile și defectele. Numai când ne dăm seama de propria slăbiciune și privim tot timpul ţintă la Isus, putem merge în siguranţă. – Hristos, Lumina lumii, p. 382

Duminică, 5 ianuarie: Suveranitatea Lui Dumnezeu

Dar slăbiciunea lui Zedechia a fost un păcat pentru care a plătit un preţ teribil. Duşmanul s-a abătut ca o avalanşă irezistibilă şi a devastat cetatea. Oastea evreilor a fost bătută şi împrăştiată în dezordine. Naţiunea a fost cucerită. Zedechia a fost luat prizonier, iar fiii săi au fost ucişi înaintea ochilor lui. …
Cei care caută să acopere păcatul şi să-l facă să pară mai puţin grav în mintea păcătosului fac lucrarea profeţilor falşi şi pot să se aştepte ca, după o astfel de purtare, să urmeze mânia lui Dumnezeu, care aduce pedeapsa. Domnul nu-Şi va adapta niciodată căile la dorinţele oamenilor corupţi. Profetul fals l-a acuzat pe Ieremia că nenoroceşte poporul prin declaraţiile lui pline de asprime şi a căutat să le dea oamenilor siguranţă, promiţându-le prosperitate, considerând că sărmanilor oameni nu trebuie să li se amintească mereu păcatul şi să fie ameninţaţi cu pedeapsa. Atitudinea aceasta i-a încurajat pe oameni să se împotrivească sfatului profetului adevărat şi să se înverşuneze în duşmănia lor faţă de el. – Mărturii, vol. 4, pp. 184–185

Sunt mulţi cei ale căror inimi gem sub povara grijilor, pentru că ei caută să atingă standardul lumii. Ei au ales să-i slujească, au acceptat încurcăturile ei, i-au adoptat obiceiurile. Astfel, caracterul lor este mânjit, iar viaţa le este obositoare. Grija neîncetată epuizează forţele vitale. Domnul nostru doreşte ca ei să lase deoparte acest jug al robiei şi îi invită să accepte jugul Său. El spune: „Jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:30). Îngrijorarea este oarbă şi nu poate vedea viitorul, dar Isus vede sfârşitul de la început. În orice dificultate, El are o cale pregătită pentru a aduce uşurare. „Domnul nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmii 84:11).
Tatăl nostru ceresc are o mie de căi prin care ne poate purta de grijă, căi despre care nu ştim nimic. Aceia care acceptă principiul fundamental de a face din slujirea lui Dumnezeu o responsabilitate supremă vor vedea că dificultăţile dispar şi o cărare netedă se întinde înaintea picioarelor lor. – Divina vindecare, p. 481

Dumnezeul nostru, care Îşi ţine legământul, uneşte cu omnipotenţa Sa de Împărat al împăraţilor blândeţea şi grija unui păstor plin de milă. Nimic nu poate sta în calea Sa. Puterea Lui este absolută şi ea este garanţia împlinirii sigure a făgăduinţelor făcute poporului Său. El poate să îndepărteze toate piedicile din calea lucrării Sale. El are mijloacele necesare pentru a îndepărta orice dificultate, astfel încât cei care Îi servesc şi care respectă mijloacele alese de El să fie eliberaţi. Bunătatea şi dragostea Lui sunt infinite, iar legământul Său este de neschimbat.
Planurile duşmanilor lucrării Sale pot să pară solide şi bine puse la punct, dar El le poate răsturna chiar şi pe cele mai tari şi, la vremea stabilită de El şi pe calea stabilită de El, va face acest lucru când va considera că ne-a pus suficient la probă credinţa şi când va vedea că noi ne apropiem de El şi facem din El sfătuitorul nostru. – Mărturii, vol. 8, p. 10

Luni, 6 ianuarie: Credința pusă la probă

Nicăieri nu vom găsi o ilustraţie mai cuprinzătoare şi mai convingătoare a adevăratei temperanţe şi a binecuvântărilor ce o însoţesc decât în istoria profetului Daniel şi a tovarăşilor lui pe când se aflau la curtea Babilonului. …
Nu mândria sau ambiţia i-a adus pe aceşti tineri la curtea împăratului şi în legătură cu cei care nici nu Îl cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu şi nici nu se temeau de El. Ei erau robi într-o ţară străină şi Înţelepciunea Divină îi adusese acolo unde se aflau. Ei au cântărit poziţia în care se aflau, cu dificultăţile şi pericolele ei şi, apoi, în temere de Dumnezeu, au luat o decizie. Chiar cu riscul de a-şi atrage neplăcerea împăratului, ei aveau să rămână credincioşi religiei părinţilor lor. Ei au ascultat de legea divină, atât de cea naturală, cât şi de cea morală, şi binecuvântarea lui Dumnezeu le-a dat putere, frumuseţe şi capacitate intelectuală. – Asemenea lui Hristos, p. 171 (7 mai)

Întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună [fiecare] este: Să îmi ascult înclinaţiile şi să-mi îngădui apetitul sau ar trebui să urmez cerinţele conştiinţei, să-mi ţin mintea limpede şi să-mi păstrez puterile fizice, abţinându-mă de la orice practică ce ar aduce slăbiciune asupra mea? Să mă las pradă deprinderilor lumii… sau să mă despart de orice obicei degradant prin urmările lui? Nu se cuvine să-L onorez pe Dumnezeu mai degrabă decât să fiu pe placul lumii?
Daniel şi prietenii lui au înţeles că aici erau în joc principiile şi nu îşi puteau permite să facă vreun compromis cu ispititorul. Lumina şi adevărul care vin de la tronul lui Dumnezeu le erau mai scumpe decât orice onoruri pe care li le-ar fi putut oferi oamenii. Este privilegiul tinerilor de astăzi să fie la fel de fermi şi credincioşi, la fel de modeşti şi plini de succes cum au fost acei tineri la curtea Babilonului. … Dumnezeu l-a onorat pe Daniel şi îl va onora pe oricare tânăr care ia aceeaşi atitudine în ce priveşte onoarea cuvenită lui Dumnezeu. – Our High Calling, p. 269

Ce s-ar fi întâmplat însă cu Daniel şi cu tovarăşii săi dacă ar fi făcut un compromis cu acei slujitori ai împăratului, care erau păgâni, şi ar fi cedat presiunii împrejurărilor, dacă ar fi mâncat şi ar fi băut după obiceiul babilonienilor? Această unică îndepărtare de la principii le-ar fi slăbit simţul dreptăţii şi groaza faţă de nedreptate. Împlinirea poftelor ar fi atras după sine jertfirea tăriei fizice, a limpezimii minţii şi a puterii spirituale. Un pas greşit ar fi condus probabil şi la alţi paşi, până când legătura lor cu Cerul ar fi fost pusă în pericol, iar ei ar fi fost furaţi de curentul ispitelor.
Dumnezeu a zis: „Voi cinsti pe cine Mă cinsteşte” (1 Samuel 2:30). În timp ce Daniel se ţinea de Dumnezeul său cu o încredere neclintită, Spiritul puterii profetice a venit asupra lui. Pe când oamenii îl învăţau care sunt datoriile vieţii la curtea împărătească, el era învăţat de Dumnezeu să citească tainele veacurilor viitoare şi să le prezinte generaţiilor viitoare, prin tablouri şi asemănări, lucrurile uimitoare care aveau să se întâmple în zilele din urmă. – Sfinţirea vieţii, pp. 23–24

Marți, 7 ianuarie: O hotărâre de neclintit

Când Daniel şi prietenii lui au fost puşi în faţa testului, ei au rămas cu fermitate de partea neprihănirii şi a adevărului. Atitudinea lor nu s-a datorat capriciului, ci a fost o alegere raţională. Întrucât carnea nu făcuse parte din dieta lor mai înainte, ei au hotărât să nu mănânce carne nici în viitor şi, întrucât vinul era interzis pentru toţi care erau angajaţi în slujba Domnului, ei au hotărât să nu bea nici vin. …
Daniel şi prietenii lui nu ştiau care va fi urmarea deciziei lor. Ei nu ştiau dacă aceasta nu îi va costa viaţa, dar au fost hotărâţi să rămână pe calea dreaptă a strictei temperanţe, chiar dacă se aflau la curtea imorală a Babilonului. …
Ei au înţeles că, prin harul lui Dumnezeu, soarta lor depindea de voinţa şi faptele lor. – Comentariile Ellen G. White, în CBAZŞ, vol. 4, pp. 1166–1167

Micile întâmplări ale vieţii de fiecare zi trec adesea neobservate, dar acestea ne modelează caracterul. Fiecare eveniment al vieţii lucrează fie spre bine, fie spre rău. Mintea trebuie să fie educată prin încercări zilnice, ca să poată dobândi puterea de a face faţă în orice situaţie dificilă. În momentele de încercare şi de pericol, veţi avea nevoie să fiţi întăriţi pentru a rămâne fermi de partea binelui, neafectaţi de nicio influenţă adversă.
Dumnezeu vrea să facă mult pentru voi dacă sunteţi conştienţi că aveţi nevoie de El. Isus vă iubeşte. Căutaţi întotdeauna să trăiţi în lumina înţelepciunii lui Dumnezeu şi, prin toate situaţiile schimbătoare ale vieţii, nu staţi liniştiţi până când nu ştiţi că voinţa voastră este în armonie cu voinţa Creatorului vostru. Prin credinţa în El, puteţi obţine puterea de a rezista ispitei lui Satana şi, astfel, veţi creşte în tărie morală cu fiecare încercare venită din partea lui Dumnezeu.
Voi puteţi deveni oameni cu responsabilitate şi influenţă dacă, prin puterea voinţei voastre, unită cu puterea divină, vă veţi angaja serios în lucrare. … Învăţaţi să meditaţi, dar şi să studiaţi, pentru ca mintea voastră să se deschidă, să se întărească şi să se dezvolte. – Mărturii, vol. 4, p. 561

Dumnezeu nu ne controlează mintea fără consimţământul nostru, dar fiecare om este liber să aleagă de ce putere vrea să fie stăpânit. Nimeni n-a ajuns să decadă într-atât şi nimeni nu este atât de rău, încât să nu mai poată găsi dezlegare în Hristos. În locul rugăciunii, demonizatul nu putea rosti decât cuvintele lui Satana; apelul nerostit al inimii a fost totuşi auzit. Niciun strigăt al vreunui suflet aflat în nevoie, chiar dacă nu este exprimat în cuvinte inteligibile, nu va trece neluat în seamă. Cei care consimt să intre în legământ cu Dumnezeu nu sunt lăsaţi în puterea lui Satana sau în slăbiciunea propriei lor firi. …

Minunată va fi lucrarea de transformare în cel care îşi deschide prin credinţă uşa inimii înaintea Mântuitorului. – Divina vindecare, p. 93

Miercuri, 8 ianuarie: Fără cusur și înțelepți

Profetul Daniel avea un caracter strălucit. El a fost un minunat exemplu de ceea ce poate deveni omul atunci când este unit cu Dumnezeul înţelepciunii. Este consemnată o scurtă relatare despre viaţa acestui bărbat sfânt al lui Dumnezeu pentru încurajarea acelora care vor fi chemaţi să treacă prin încercări şi ispite.
Când poporul lui Israel, împreună cu împăratul, nobilimea şi preoţii au fost duşi în robie, patru dintre tineri au fost aleşi să slujească la curtea împăratului Babilonului. Între aceştia se afla şi Daniel, care dăduse dovadă încă de timpuriu de capacitatea remarcabilă la care avea să ajungă la bătrâneţe. Aceşti tineri erau toţi prinţi prin naştere şi sunt descrişi astfel: „… nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere” (Daniel 1:4). – Asemenea lui Hristos, p. 85 (12 martie)

La începutul domniei lui Ioiachim, când Nebucadneţar a asediat pentru prima dată Ierusalimul și l-a cucerit, luându-i pe Daniel și pe tovarășii lui, împreună cu alții care fuseseră aleși în mod special pentru a sluji la curtea Babilonului, credința robilor evrei a fost încercată extrem de mult. Dar aceia care învățaseră să-și pună încrederea în făgăduințele lui Dumnezeu le-au găsit îndestulătoare în toate experiențele prin care au fost chemați să treacă în timpul rămânerii lor într-o țară străină. Scripturile s-au dovedit pentru ei o călăuză şi un sprijin. – Profeţi şi regi, p. 428

Lumea aceasta căzută este câmpul de luptă pentru cel mai mare conflict la care au fost vreodată martori universul şi puterile pământeşti. Ea a fost desemnată ca teatru de operaţiuni unde avea să se dea marea bătălie dintre bine şi rău, dintre cer şi iad. Fiecare fiinţă omenească joacă un rol în acest conflict. Nimeni nu poate să stea pe un teren neutru. Oamenii trebuie fie să-L accepte, fie să-L respingă pe Răscumpărătorul lumii. Toţi sunt martori – fie pentru, fie împotriva Domnului Hristos. El face apel la cei care stau sub steagul Său să se angajeze în luptă ca soldaţi credincioşi împreună cu El, ca să poată moşteni coroana vieţii.
În fiecare zi se dau bătălii. O mare luptă se dă pentru fiecare suflet între prinţul întunericului şi prinţul vieţii. … Ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu, voi trebuie să vă predaţi Lui, ca El să poată plănui, conduce şi să lupte pentru voi, cu colaborarea voastră. Prinţul vieţii Se află în fruntea lucrării Sale. El va fi cu voi în lupta voastră de zi cu zi cu eul ca să puteţi să fiţi consecvenţi principiilor, pentru ca atunci când pasiunea se luptă să fie stăpână să poată fi supusă prin harul lui Hristos, pentru ca voi să puteţi fi mai mult decât biruitori prin Acela care v-a iubit. Isus a fost pe acest pământ. El ştie cât de puternică este fiecare ispită. El ştie cum să facă faţă oricărei situaţii şi cum să vă conducă de-a lungul oricărui drum periculos. – Harul uimitor al Lui Dumnezeu, p. 36 (28 ianuarie)

Aşa cum l-a chemat pe Daniel să fie martorul Său în Babilon, Dumnezeu ne cheamă astăzi pe noi să-I fim martori în lumea aceasta. În lucrurile cele mai mici, la fel ca şi în cele mai importante, El doreşte ca noi să le descoperim oamenilor principiile Împărăţiei Sale. Mulţi aşteaptă vreo lucrare mare care să le fie încredinţată, în vreme ce pierd zilnic ocazii de a-şi arăta credincioşia faţă de Dumnezeu. Zi de zi ei nu reuşesc să se achite cu toată inima de micile îndatoriri ale vieţii. – Conflict and Courage, p. 249

Joi, 9 ianuarie: Testul final

„Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri şi înţelepciune; mai ales însă, a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele.” Aceşti tineri L-au avut ca educator pe Domnul. Zalele de aur ale lanţului ceresc au unit finitul cu infinitul. Ei erau părtaşi ai naturii divine. Erau foarte atenţi să-şi păstreze legătura cu Dumnezeu. Se rugau, studiau şi aduceau în viaţa lor practică o minte smerită şi o conştiinţă trează. … Cuvântul lui Dumnezeu era hrana şi băutura lor. „În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui.”
Când copiii credincioşi se vor consacra lui Dumnezeu fără rezervă, prin rugăciune arzătoare, Domnul va onora credinţa lor şi îi va binecuvânta cu o minte limpede. – Asemenea lui Hristos, p. 143 (9 mai)

În zilele cele mai întunecate, când aparenţele par atât de potrivnice, nu vă temeţi! Aveţi credinţă în Dumnezeu! El Îşi împlineşte voinţa, făcând tot ce este bine în favoarea poporului Său. Tăria celor care Îl iubesc şi Îi slujesc se va înnoi în fiecare zi. Priceperea Lui va fi pusă la dispoziţia lor, ca să nu greşească atunci când Îi aduc la îndeplinire planurile.  … Credinţa noastră trebuie să suporte presiunea exercitată asupra ei. Dumnezeu este capabil şi binevoitor să reverse peste slujitorii Săi toată puterea de care au nevoie. El va împlini cele mai înalte aşteptări ale celor care îşi pun încrederea în El. Le va da înţelepciunea pe care o cer diferitele situaţii prin care trec.
Încercatul apostol Pavel a spus: „Şi El mi-a zis: «Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.» Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9,10). – Mărturii, vol. 8, pp. 10–11

Dumnezeu îi va folosi pe cei care doresc să fie folosiţi. Nu persoanele cele mai strălucite şi cele mai talentate sunt acelea a căror lucrare produce rezultatele cele mai mari şi mai trainice. Este nevoie de bărbaţi şi femei care au auzit o solie din cer. Cei mai eficienţi lucrători sunt aceia care dau curs invitaţiei: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine” (Matei 11:29). …
Dacă aceia cărora Dumnezeu le-a încredinţat talente intelectuale mari folosesc aceste daruri într-un scop egoist, ei vor fi lăsaţi, după o perioadă de încercare, să urmeze propria lor cale. Dumnezeu îi va primi pe bărbaţii care nu par să fie atât de bogat înzestraţi, care nu prea au încredere în ei înşişi, şi îi va face tari pe cei slabi, pentru că ei au încredere că El va face ceea ce ei înşişi nu pot. Dumnezeu va accepta slujirea făcută din toată inima şi va îndrepta El Însuşi deficienţele.
Adesea, Domnul Şi-a ales colaboratorii dintre bărbaţii care nu au beneficiat de o educație școlară înaltă. Aceşti oameni şi-au folosit toate resursele cu zel, iar Domnul a răsplătit fidelitatea lor în lucrarea Sa, zelul şi setea lor de cunoaştere. El a văzut când ei au vărsat lacrimi şi le-a auzit rugăciunile. Aşa cum binecuvântările Sale au venit asupra robilor de la curţile Babilonului, tot aşa dă El înţelepciune şi cunoştinţe lucrătorilor Săi de astăzi. – Divina vindecare, p. 150

Vineri, 10 ianuarie

Pentru studiu suplimentar: Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, cap. „El este lângă cei care-L cheamă”, p. 19 (13 ianuarie).