Ediția instructori (st. 1)

PRIVIRE GENERALĂ

Minunile și capacitatea de a ne uimi sunt esențiale pentru o viață deplină. Când citim relatarea creațiunii din Geneza, capitolele 1 și 2, suntem captivați văzând cum Dumnezeu, printr-un cuvânt, creează lumea. Apoi vedem cum îl creează pe om cu propriile mâini și îi face pe bărbat și pe femeie după chipul Său. Rămânem uimiți de misterul creațiunii. Asemenea psalmistului, și noi declarăm: „Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale –, luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: «Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?»” (Psalmii 8:3,4).
În acest studiu contemplăm cu respect și admirație caracterul Creatorului și vom aprecia creațiunea Sa încheiată. Totodată, plângem văzând urmările ruperii relației noastre cu Dumnezeu și cu natura. Acest studiu ne îndeamnă să fim buni administratori ai lucrării lui Dumnezeu, chemându-ne la o viață de iubire, compasiune și responsabilitate în această lume stricată.

Obiectivul instructorului. Când predai studiul din această săptămână, explorează modul în care aprecierea noastră pentru tot ce a creat Dumnezeu și chemarea de a ne îngriji de pământ și de tot ce este pe el ne influențează atitudinile și faptele.

COMENTARIU

Introducere

Sir Isaac Newton avea un prieten ateu. Deoarece nu credea în Dumnezeu, acest prieten a preferat să adopte ideea că universul a apărut la întâmplare. Într-o zi, când a venit în vizită la Newton, acesta i-a arătat o machetă a sistemului solar. Soarele, planetele și Luna erau toate la locurile lor. Dimensiunile sferelor planetare și cele ale Lunii erau bine proporționate și se învârteau în jurul Soarelui cu viteza corespunzătoare. Ateul a fost impresionat de această machetă. „E fascinant”, a spus el, „cine a făcut-o?” „Nimeni”, a spus Newton. „A apărut la întâmplare.” (Vezi Ministry 127.)

Pasaj biblic. Albert Einstein afirma: „Cine nu arde de dorința de a zăbovi în admirație și de a se opri absorbit de venerație este ca și mort: ochii săi s-au închis.” (Vezi https://www.brainyquote.com/quotes/quotes/a/alberteins121255.html.) Strălucirea naturii indică foarte clar spre un Creator inteligent: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a șasea” (Geneza 1:31).
Omenirea este parte a creațiunii perfecte a lui Dumnezeu (Geneza 1:31). Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26).

De discutat în grupă

• Ce înseamnă să fim creați după chipul lui Dumnezeu?
„Când Adam a ieșit din mâinile Creatorului, era asemenea Lui, ca natură fizică, mintală și spirituală.” – Ellen G. White, Educație, p. 15 (subl. aut.)
Chipul lui Dumnezeu în omenire îl vedem și în afirmația din Geneza 1:28: „Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: «Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul.»” Dumnezeu poate crea și l-a înzestrat pe om cu o măsură din această capacitate.
• Cum vă poate călăuzi Dumnezeu pe tine și biserica ta, pentru a reface chipul său în oamenii din sfera voastră de influență?
• Cât de bun este acel „foarte bun” al lui Dumnezeu? Dați exemple.
Iată unul: „Dacă Adam, la crearea sa, nu ar fi fost înzestrat cu de douăzeci de ori mai multă forță vitală decât au oamenii astăzi, rasa umană, cu obiceiurile actuale de a trăi, încălcând legile naturale, s-ar fi stins de pe pământ.” – Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 3, pp. 138–139
Adam și Eva nu au fost înzestrați doar cu o mare forță vitală. „Când a ieșit din mâna Creatorului, Adam a avut o înălțime nobilă și o simetrie uimitoare. El a fost de două ori mai înalt decât oamenii care trăiesc acum pe pământ și a fost bine proporționat.” – Ellen G. White, Spiritual Gifts, vol. 3, p. 34. Când Dumnezeu spune că tot ce a creat El este „foarte bun”, înseamnă că este FOARTE bun!
• Cum te-ai simți în prezența lui Adam – cineva care are de douăzeci de ori mai multă forță vitală decât avem noi astăzi. Cum ar fi să umbli alături de el?
• Comparați opera „foarte bună” a lui Dumnezeu și omenirea, care a fost creată după chipul Său, cu perspectiva evoluționistă în care omenirea este rezultatul ecuației: timp + materie + șansă.

• Cum influențează perspectiva evoluționistă modul în care îi privim pe oameni?
În starea noastră căzută, avem nevoie de „corectarea vederii”. Ar trebui să încercăm să îi vedem pe oameni aşa cum îi vede Dumnezeu, ca pe nişte fiinţe create după chipul Său (Geneza 1:26,27), chiar dacă toți suntem decăzuți și unii oameni poate nu arată sau nu acționează cum am vrea noi. Este important să îi privim pe oameni prin ochii iubirii și ai respectului – nu neapărat cum sunt acum, ci cum ar putea fi după ce Dumnezeu va lucra în viața lor pentru a-i restaura.
„Domnul este decepționat când poporul Său se subapreciază. El dorește ca moștenirea aleasă să se aprecieze după prețul pe care El l-a pus asupra lor. Dumnezeu i-a dorit, altfel nu L-ar fi trimis pe Fiul Său într-o misiune scump plătită pentru a-i răscumpăra.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 668
• De ce toți oamenii sunt valoroși? Care este diferența dintre mândrie și valoarea de sine în lumina faptului că Dumnezeu este Creatorul şi Răscumpărătorul nostru? Cum influențează marea valoare a fiecărui om lucrarea bisericii tale?

Pasaj biblic. „Apoi, Dumnezeu a zis: «Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească … peste tot pământul»” (Geneza 1:26). „Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: «… stăpâniți peste … orice viețuitoare care se mișcă pe pământ»” (Geneza 1:28). „Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în Grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească” (Geneza 2:15).
Stăpânirea, sau conducerea, exercitată asupra viețuitoarelor create de Dumnezeu și asupra pământului face parte din statutul omului de ființă creată după chipul lui Dumnezeu. Dumnezeu este Stăpânul (Psalmii 24:1) și Conducătorul pământului și noi suntem administratorii Lui, „ispravnici” peste pământ și viețuitoarele de pe el. În mod uimitor, Conducătorul i-a făcut pe oameni stăpânitori împreună cu El!
Fiecare om este legat nu doar de ceilalți oameni; toată creațiunea este interconectată. Însuși Dumnezeu este legat de ființele pe care le-a creat (Faptele 17:24-26). Gândește-te la asemănările prezentate în Scriptură între oameni și animale, legându-le unele de altele. Atât oamenii, cât și animalele (ființele vii):

• Sunt create de Dumnezeu din țărână [viețuitoarele pământului (Geneza 1:24,25; 2:19); oamenii (Geneza 2:7); păsările (vers. 19)]. (Deși în Biblie nu se specifică dacă viețuitoarele mării au fost create din țărână sau nu, viețuitoarele mării și păsările au fost create în aceeași zi: „Dumnezeu a făcut peștii cei mari și toate viețuitoarele care se mișcă și de care mișună apele, după soiurile lor; a făcut și orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune” (Geneza 1:21). Deci viețuitoarele mării au fost create fie ex nihilo (din nimic), fie din țărâna pământului. Deoarece şi ele, la fel ca toate fiinţele vii de pe pământ, se întorc în pământ după ce mor, putem presupune că au fost create din țărână, deși creațiunea ex nihilo ar fi la fel de posibilă.)
• Au în ele suflare de viață (Geneza 2:7, Geneza 7:15).
• Au primit binecuvântarea lui Dumnezeu [viețuitoarele mării și păsările cerului; oamenii (Geneza 1:21,22,28)] și susținerea lui Dumnezeu [toate ființele vii (vers. 31)].
• La început li s-a dat o alimentație vegetariană [oamenii (Geneza 1:29); animalele de pe pământ; păsările cerului (Geneza 1:30)].
• Pot să ucidă [oamenii (Geneza 4:8); animalele sălbatice (Geneza 37:33; 2 Împărați 2:23, 24; Daniel 6:24); animalele domestice (Exodul 21:28-32); târâtoarele (Numeri 21:6)].
• Sunt incluse în legământul lui Dumnezeu (Geneza 9:12).
• Sunt beneficiare ale odihnei Sabatului [oameni; animale domestice (Exodul 20:10)].
• Sunt puse deoparte pentru Domnul, dacă sunt întâi născuți de parte bărbătească [oameni; animale domestice (Exodul 13:12, Numeri 3:13)].
• Li s-a poruncit să crească și să se înmulțească [viețuitoarele mării; păsările cerului (Geneza 1:22); oamenii (vers. 28)]. (Adaptat după Jo Ann Davidson, „Who Cares: Environmental Ethics and the Christian” în The Adventist Review, 25 iunie 2009, pp. 51–54.)
Cum se leagă convingerile tale religioase de cele legate de ecologie? Jo Ann Davidson afirma: „Trebuie să legăm teologia noastră de ecologia noastră.” Ce este inclus în isprăvnicia noastră față de „tot pământul”? Ce impact are grija față de mediu, față de tot ce a creat Dumnezeu, și ideea de a fi „păzitorul fratelui tău” (Geneza 4:9) asupra stilului tău de viață și a lucrării tale? Cere-le membrilor grupei să împărtășească ce au făcut până acum cu privire la aceste adevăruri importante.

APLICAȚIA

Să nu uităm că scopul grupei Școlii de Sabat nu este doar de a sta confortabil și a avea o discuție frumoasă despre probleme istorice și teologice fascinante. În acest studiu, am văzut că păcatul a stricat relațiile pe care Dumnezeu le-a avut în vedere de la început pentru noi. Totuși noi încă avem rolul de ispravnici a tot ce a creat El și de păzitori ai fraților noștri. De aceea:

1. Observă și apreciază ce a mai rămas din lucrurile create de Dumnezeu despre care El a spus că sunt „foarte bune”. În această săptămână fă o plimbare în natură. Privește în jur și observă tot ce este „foarte bun”. Adu acasă o piatră frumoasă sau o scoică, o pană sau o frunză. Păstreaz-o ca o amintire a faptului că ar trebui să apreciem mai mult creația lui Dumnezeu.

2. Data viitoare când vă veți implica (tu, cei din biserica ta) în a-i ajuta pe săraci, întreabă-te: „Ceea ce facem noi îi face pe oameni să devină dependenţi de generozitatea noastră?” Cu alte cuvinte, serviciile pe care le oferim îi ajută pe săraci să treacă de la ajutorul oferit la dezvoltare individuală, să gândească un viitor mai bun şi, în același timp, le inspiră un simţământ de răspundere, de „isprăvnicie”? Dezbateți răspunsul din următoarea perspectivă: Dacă ne limităm lucrarea la a oferi mâncare o dată pe săptămână și aceeași oameni vin de fiecare dată, lună de lună, an de an, timp de zece ani, noi, ca biserică, nu îi ajutăm pe cei săraci să înțeleagă sensul vieții lor și motivația ajutorului nostru. Gândiți-vă la oportunitățile paralele de misiune care dezvoltă aptitudini precum calcularea bugetului, alfabetizare, limbă, aptitudini vocaționale şi altele, care să le ofere posibilități pentru o viață mai bună.