Poezia studiului 13

Spre căminul ceresc

1 Împăraţi 16,29-17,24; 18,20-45; Maleahi 4,5.6; Matei 3,2.8; 11,14.15; 14,4; 17,10; Marcu 1,4; 6,15; Luca 1,17; 3,3.8.9.11.13.14; 4,25.26; Ioan 1,35-37; 3,27-30

Vremuri de apostazie au lovit şi tot lovesc,
Să răstoarne temelia traiului duhovnicesc,
Vatra casei să ajungă un baalic chip hidos,
Astartee senzuală, ritual necredincios.

Inima secătuită, fără ploaie de Duh Sfânt
Nu mai poate să-nţeleagă al iubirii legământ,
Întocmit de Cel ce este veşnic Tată creator,
Focul care mistuieşte răzvrătirea tuturor.

Un Ilie-a fost şi este braţul Celui plin de har,
Care încă ne aşteaptă pocăinţa pe altar,
Inimi unii către alţii vrând să-ntoarcă El mereu,
Ca botez al închinării către unic Dumnezeu!

Ploaia Duhului să ude glodul inimii setos,
Carmel, muntele slujirii întâlnirii cu Hristos
Să-l urcăm cu umilinţă, dând de veste orşicui
Că Isus întoarce inimi spre căminul Cerului!

Cornel Mafteiu,
Bucureşti, 26.06.2019