Obiective

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recapituleze făgăduinţele lui Dumnezeu de a crea lumea din nou şi de a reface unitatea şi armonia de la început.
La nivelul sentimentelor: Să aştepte cu dor ziua în care toate lucrurile vor fi unite complet în Hristos.
La nivel practic: Să ducă o viaţă plină de speranţă, aşteptând cu ardoare împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Siguranţa înnoirii
A. Cum putem fi siguri că Dumnezeu Îşi va împlini făgăduinţele de a restabili armonia în univers?
B. Ce ne descoperă descrierea unor ceruri noi şi a pământului înnoit despre caracterul lui Dumnezeu şi despre idealul Său pentru fiinţele pe care le-a creat?

II. Sentimente: Dor după unirea tuturor lucrurilor
A. Cum ai descrie diferenţa dintre viaţa pe Noul Pământ şi viaţa de acum?
B. Ce aspecte din viaţa şi din relaţiile tale cu ceilalţi au cea mai mare nevoie de înnoire?
C. Ce lucruri din descrierea oferită de Ioan şi de profeţi despre viaţa pe Noul Pământ te atrag cel mai mult?

III. Practic: Viaţă plină de speranţă
A. Ce efecte are asupra vieţii tale prezente încrederea că Dumnezeu va face toate lucrurile noi?
B. Cum îţi manifeşti speranţa aceasta zilnic, în relaţiile cu ceilalţi?

Rezumat: Ne putem baza pe făgăduinţa că Dumnezeu va face ceruri noi şi un pământ nou unde nu va mai exista nicio urmă de păcat şi de discordie. Pe Noul Pământ, vom cunoaşte în sfârşit pacea şi unitatea pe care Dumnezeu Şi le-a dorit de la bun început.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE
Pasajul central: Apocalipsa 21:1-5

Ideea de bază: Noi suntem chemaţi să aşteptăm cu speranţă apogeul istoriei mântuirii, momentul în care marea luptă se va termina și întregul univers, eliberat definitiv de păcat, va fi curat. Atunci o singură vibrație de armonie și bucurie va pulsa prin vasta creație. (Vezi încheierea ultimului capitol din Tragedia veacurilor, de Ellen White.)

În introducerea studiului, pune accent pe certitudinea revenirii Domnului Hristos şi a împlinirii făgăduinţei lui Dumnezeu de a face un cer nou şi un pământ nou în care să nu mai existe păcat. Ajută-i pe membrii grupei să înţeleagă că certitudinile pe care le avem ne întăresc speranţa şi că speranţa ar trebui să devină vizibilă în viaţa creştinului.

Discuţie introductivă. Pe 22 octombrie 1844, William Miller şi mai multe mii de creştini au aşteptat cu nerăbdare revenirea lui Hristos. L-au aşteptat cântând imnuri şi încercând să-şi imagineze cum avea să fie în sfârşit să trăiască pentru totdeauna cu Domnul. Miller socotise că profeţia de două mii trei sute de zile din Daniel avea să se încheie la acea dată. Şi a presupus că profeţia culmina cu întoarcerea lui Hristos. În dorul lor de a fi împreună cu Isus, milleriţii au dus vestea aceasta la toţi cunoscuţii lor. Au fost convinşi că Dumnezeu Îşi împlineşte făgăduinţele şi mulţi şi-au vândut proprietăţile sau le-au dat pe degeaba. Aşa de siguri au fost şi atât de mult au sperat!
De-a lungul istoriei, scena aceasta s-a repetat când alţi cercetători ai Bibliei au stabilit noi date pentru revenirea Domnului. Deşi s-au înşelat când au crezut că oricine ar putea calcula data revenirii, milleriţii şi cei care au continuat să stabilească date ne demonstrează că speranţa în făgăduinţa lui Dumnezeu ar trebui să ne determine să trăim altfel aici.

De discutat: Cum i-a schimbat pe milleriţi aşteptarea Domnului Isus? Cum te-a schimbat pe tine siguranţa împlinirii făgăduinţei lui Isus că va reveni? Contează că nu ştii data la care se va împlini această făgăduinţă? Cum îţi poţi manifesta practic cel mai bine speranţa că Dumnezeu va face ceruri noi şi un pământ nou şi că va restabili relaţiile?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

Comentariu biblic

I. Cerul şi pământul create din nou
(Revezi împreună cu grupa Apocalipsa 21:1-6.)

Lucrarea de creare şi de răscumpărare sunt legate indisolubil în textul Scripturii. De regulă, atenţia noastră se îndreaptă către planul de mântuire, dar să nu uităm că relatarea despre crearea lumii ne oferă cadrul necesar înţelegerii acestui plan. Ea ne oferă detalii despre crearea cu dragoste a omului din ţărâna pământului şi despre atingerea personală a Creatorului când i-a dat suflare de viaţă unui corp inert. Ea ne arată care a fost planul lui Dumnezeu pentru lumea pe care a creat-o: puritatea, pacea şi armonia, comunicarea cu El faţă către faţă.

În momentul în care păcatul a pătat lumea Sa perfectă, exista deja un plan pentru refacerea ei. Planul acesta includea descoperirea idealului Său prin Fiul Său întrupat, care a murit pentru a face posibilă împăcarea dintre Dumnezeu şi oameni. Însă el nu se încheia cu întruparea Fiului lui Dumnezeu. Ultimele două capitole din Apocalipsa arată că Dumnezeu va crea lumea iarăşi pentru a restabili idealul de la început: o lume în care să domnească pacea şi armonia.

Descrierea cerurilor noi şi a pământului nou din Apocalipsa 21 conţine imagini din Isaia (în special Isaia 60 şi 65) şi Ezechiel (în special Ezechiel 40–48) şi teme care o leagă de făgăduinţele din scrisorile către cele şapte biserici. Cerurile noi şi pământul nou iau locul cerurilor dintâi şi pământului dintâi, care „pieriseră” (Apocalipsa 21:1). Lumea pătată de păcat nu va mai exista.
De asemenea, ni se spune că pe Noul Pământ nu va mai exista mare. Afirmaţia aceasta poate suna ciudat pentru cititorul obişnuit, însă este posibil ca termenul „mare” să fie utilizat metaforic în acest pasaj. În gândirea iudaică, marea este asociată cu răul, cu oprimarea şi cu lucrurile înfricoşătoare (compară cu Apocalipsa 13:1). Când afirmă că pe Noul Pământ nu va mai fi mare, Ioan transmite ideea că nu vom mai avea niciun motiv să ne temem de rău, pentru că răul nu va mai exista (vezi Ranko Stefanovic, Revelation of Jesus Christ, 2002, pp. 575–576). Absenţa răului este confirmată de Ioan în declaraţia ulterioară că Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii oamenilor, pentru că motivele de plâns au fost eliminate împreună cu tot ce ţinea de vechea viaţă. Lucrurile care distrugeau relaţiile au dispărut.

O importanţă majoră în descrierea Noului Pământ o are declaraţia că Dumnezeu va locui cu poporul Lui şi că El va fi Dumnezeul lor. Dumnezeu a umblat în Grădina Eden împreună cu Adam şi Eva şi Şi-a manifestat prezenţa în sanctuarul din Vechiul Testament. Însă, în ambele cazuri, El Şi-a retras prezenţa. Odată înlăturate obstacolele dintre Dumnezeu şi om, oamenii vor avea din nou posibilitatea de a vorbi cu El faţă către faţă. Restabilirea relaţiei cu Dumnezeu va aduce cu ea restabilirea relaţiei dintre oameni, pentru că ei reflectă din nou chipul divin.

De discutat: Ce au nou cerurile noi, pământul nou şi Noul Ierusalim? Prin ce diferă ele de lucrurile dintâi? Ioan spune că pe Noul Pământ vor exista „izvorul apei vieţii” (Apocalipsa 21:6) şi „un râu cu apa vieţii” (Apocalipsa 22:1,2). Ce semnifică apa aceasta?

II. Armonie în întregul univers
(Revezi împreună cu grupa Isaia 11:1-10.)

Tendinţa noastră este să discutăm mai ales despre beneficiile de pe Noul Pământ. Dar să luăm în considerare întreaga mărturie a Scripturii. Refacerea relaţiei noastre cu Dumnezeu este doar un aspect. Isaia arată că armonia va exista şi în restul lumii create.

În Isaia 11, aflăm că neprihănirea şi dreptatea lui Dumnezeu vor prima în Împărăţia Sa, asigurând pacea şi armonia descrise în versetele 6-10.
Descriind viaţa pe Noul Pământ, Isaia arată că animalele de pradă cele mai feroce stau blând lângă cele care erau prada lor şi lângă oameni; el prezintă imaginea copilaşului care mână o cireadă de animale domestice – o practică comună în vechiul Israel, dar şi în prezent la populaţiile nomade. În pasajul acesta, animalele cele mai periculoase pentru cireadă sunt descrise ca păscând şi culcându-se lângă cele domestice. Mai departe, ideea că pe pământ vor domni pacea şi armonia este repetată prin precizarea că până şi bebeluşii se vor putea să se joace cu animalele care acum sunt o ameninţare serioasă pentru un adult.

De discutat: Ce legătură există între Isaia 11:1-5 şi versetele 6-10? Ce relaţie există între înţelepciune, neprihănire, dreptate şi pace? De ce se spune în acest pasaj că nu se va face niciun rău pe pământ? Ce înseamnă aici cunoştinţa Domnului?

3. APLICAŢIA

Ajută-i pe participanţi să se gândească la schimbările concrete pe care ar trebui să le aducă în viaţa lor speranţa înnoirii şi a restaurării.

Întrebări

1. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat şi demn de încredere. Cum îţi influenţează viaţa faptul că ştii şi crezi acest lucru?
2. De ce contează faptul că Dumnezeu va locui personal cu poporul Său? El locuieşte cu poporul Său şi acum, chiar dacă noi nu Îl vedem faţă către faţă. Cum putem să comunicăm acum cu Dumnezeu?
3. Dacă toate lucrurile vor fi refăcute, de ce mai contează ce facem acum cu resursele pe care le avem la îndemână?
4. Compară făgăduinţele făcute celor şapte biserici (Apocalipsa 2 şi 3) cu descrierea Noului Pământ (Apocalipsa 21 şi 22). Ce asemănări există? Ce ne spune acest fapt despre schimbările pe care ar trebui să le aducă acum speranţa în viaţa noastră?

4. ACTIVITATE

Ajută-i pe participanţi să devină conştienţi de amploarea şi de realitatea schimbării pentru a o aştepta cu ardoare şi a împărtăşi cu alţii speranţa aceasta.

SUGESTII

1. Realizaţi împreună în grupă o listă cu diferenţele dintre relaţiile din prezent (relaţia cu Dumnezeu şi relaţiile dintre oameni) şi relaţiile de pe Noul Pământ.
2. Împărtăşeşte-i speranţa unui nou început unei persoane care are nevoie să ştie că viaţa aceasta nu este totul.