Obiective

 

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să identifice factorii care determină intrarea în datorii fără să fie nevoie, în contextul administrării resurselor financiare primite de la Dumnezeu.

 

La nivelul sentimentelor: Să cunoască libertatea emoţională pe care o aduce o viaţă fără datorii, precum şi libertatea de a investi în cauza lui Dumnezeu.

 

La nivel practic: Să-şi planifice veniturile şi cheltuielile astfel încât să nu rămână cu datorii care să devină o povară financiară şi emoţională.

 

SCHIŢA STUDIULUI

 

Cunoştinţe: Obiceiul de a face datorii

  1. Care sunt motivele principale pentru care se fac împrumuturi şi cum pot fi ele evitate?
  2. Ce măsuri concrete putem lua pentru a reuşi să ne încadrăm în bugetul personal?
  3. În ce fel ne protejează de datorii economisirea şi investirea banilor?

 

Sentimente: O viaţă liberă, fără datorii

  1. Ce avantaje psihice şi emoţionale are o viaţă fără împrumuturi şi datorii?
  2. Cum pot fi credincioşii satisfăcuţi şi mulţumiţi cu ceea ce au când lumea îi încurajează să acumuleze tot mai mult?

 

Practic: Gestionarea datoriei

  1. Cum ar trebui să-şi gestioneze creştinii datoriile şi cum ar trebui să se raporteze la mijloace de împrumut ca plăţile în rate, creditele bancare?
  2. Cum pot creştinii să-şi planifice bugetul în mod înţelept şi să-şi stabilească priorităţile adecvate, cerute de Dumnezeu?
  3. Ce relaţie există între satisfacţia imediată şi încrederea că Dumnezeu va avea grijă de viitorul nostru?
  4. Cum se pot completa reciproc investiţiile pentru cer şi investiţiile pământeşti?

Rezumat: Credinciosul care nu datorează bani nimănui este un om liber din punct de vedere financiar şi emoţional. Evlavia însoţită de mulţumire este un câştig minunat, iar gestionarea înţeleaptă a resurselor financiare şi materiale include investirea şi economisirea.

 

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

 

Motivare

 

Pasajul central: Romani 13:7,8.

 

Ideea de bază. Dumnezeu este obişnuit să-i scoată pe păcătoşi din îndatorarea spirituală şi este perfect capabil să îi scoată şi din îndatorarea financiară.

Îndatorarea neînţeleaptă a frânat dezvoltarea spirituală a multor credincioşi, grăbind divorţul, contribuind la depresie şi ducând la suicid. Satana ştie că integritatea spirituală este foarte dificil de păstrat pentru omul măcinat de obligaţiile financiare.

Angajamentele financiare au o influenţă puternică asupra domeniului spiritual. Cei care evită îndatorarea se bucură în general de sănătate emoţională şi de un mai mare respect în societate. Datoriile sunt ca nisipul mişcător: cu cât de lupţi să te eliberezi de ele, cu atât te afunzi mai mult. Ca şi în cazul fumatului, cel mai simplu este să nu începi. Dar şi pentru cei care au deja datorii există o speranţă: Dumnezeu îi poate elibera.

Activitate introductivă. Discutaţi despre pericolele acumulării treptate a datoriilor. Un exemplu este împrumutul prin cardul de credit, la care, dacă achiţi doar suma minimă de plată, suma datorată creşte cu fiecare lună.

 

Aprofundarea studiului

 

Comentariu biblic

 

Riscurile împrumuturilor

(Recitiţi în grupă Psalmii 37:21; Eclesiastul 5:5; Deuteronomul 28:43-45 şi Proverbele 22:7.)

În 2 Împăraţi este relatat un incident în care un elev a împrumutat o secure ca să taie lemne pentru construirea unei locuinţe (2 Împăraţi 6:1-6). În timp ce lucra, fierul securii s-a desprins de mâner şi a căzut în râul din apropiere. Pe elev l-au necăjit două lucruri: faptul că nu mai avea cu ce să lucreze şi faptul că securea era împrumutată.

Solomon a avertizat că datornicii sunt sclavii celor care dau bani cu împrumut (Proverbele 22:7). Adevărul acesta este cel mai bine ilustrat în cazul cardurilor de credit. Condiţiile împrumutului sunt foarte nefavorabile şi numeroase. Dobânzile exorbitante, de peste 20% pe an, nu sunt o raritate şi la ele se adaugă penalităţile pentru întârzierea plăţii şi alte penalităţi care complică şi mai mult problema. Anxietatea pentru achitarea ratelor ia uneori proporţii insuportabile. Calea cea mai înţeleaptă este să cheltuim doar banii pe care îi avem şi să economisim pentru cheltuielile viitoare.

De discutat. De ce nu merită să suferim de anxietate pentru un lucru doar de dragul de a-l avea chiar acum? Ce a vrut să spună Solomon prin avertizarea că datornicii sunt robii celor de la care au împrumutat?

 

Satisfacţia imediată

(Recitiţi împreună în grupă Geneza 3:6; 25:34; Matei 4:3-10; 2 Samuel 11:2-4; 1 Ioan 2:16 şi Romani 8:8.)

Câţi nu-şi satisfac poftele „acum”, la fel ca Esau, sacrificând moştenirea spirituală! Trăim în epoca satisfacţiei imediate. Acum există mâncăruri instant, cuptoare cu microunde, împrumuturi rapide, credite obţinute rapid şi restaurante fast-food. Există comunicare instantanee. Dacă, înainte, o scrisoare dintr-o altă zonă a lumii era aşteptată chiar şi câteva luni, astăzi avem la dispoziţie Skype, FaceTime® şi alte tehnologii avansate pentru a ne conecta instantaneu cu alţi oameni de pe glob.

Aceste miracole moderne nu sunt neapărat rele în ele însele, dar sporesc atmosfera de satisfacţie instantanee care alimentează atitudinea de tipul: „Vreau un lucru acum şi voi găsi o cale de a-l avea acum”. Şi cum cămătari fără scrupule de-abia aşteaptă să profite de cei care vor totul acum, cultura satisfacţiei instantanee înfloreşte. Din punct de vedere spiritual, dorinţa aceasta avidă este semnul lipsei de încredere că Dumnezeu ne va da la timp lucrurile de care avem nevoie. Astfel, citim în Biblie că Ahab şi-a dorit via lui Nabot şi că a obţinut-o pe loc. Saul n-a mai avut răbdare să-l aştepte pe Samuel şi a trecut la acţiune imediat. Unde este încrederea că Dumnezeu ne va da ce avem nevoie la momentul pe care El îl consideră potrivit?

 

De discutat. Cum putem face deosebirea între nevoi şi dorinţe, între lucrurile care mai pot să aştepte şi lucrurile esenţiale, neapărat necesare?

 

Mulţumiţi cu ce avem

(Recitiţi împreună în grupă 1 Timotei 6:6-10; Matei 6:33 şi Luca 14:27-33.)

În scrisoarea către Timotei, tânărul său prieten, Pavel subliniază valoarea evlaviei însoţite de mulţumire. Ideea sa merge împotriva tendinţelor contemporane care militează pentru justificarea dorinţei de a avea mai mult. La această atmosferă, se adaugă lăcomia. Asaf mărturisea: „Mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi” (Psalmii 73:3). „Merit mai mult” şi „toţi ceilalţi şi-au luat” sunt devizele periculoase ale unei generaţii de cheltuitori.

Contrar acestei tendinţe, Isus le-a amintit ascultătorilor Săi iudei că până şi păgânii îşi fac socotelile înainte de a se apuca de construit. Astăzi numim lucrul acesta planificarea bugetului. Planul de buget ne poate proteja de cheltuielile în plus, de împrumuturi, de abuzul de împrumuturi şi de alte practici periculoase. El ne ajută să trăim în limitele mijloacelor de care dispunem şi să planificăm înţelept cheltuielile viitoare. Nu este rău să-ţi doreşti lucruri mai frumoase, dar este păcat să le pofteşti. Nu banii sunt problema, ci iubirea de bani. Mulţumirea cu ce ai (1) dovedeşte că apreciezi ce-ţi oferă Dumnezeu cu generozitate, (2) dovedeşte că ai încredere că El îţi poartă de grijă necontenit şi (3) îţi dă linişte sufletească.

Oricum nu foloseşte la nimic să te îngrijorezi cu privire la viitor!

 

De discutat. Pavel face o distincţie între bani şi iubirea de bani atunci când spune că iubirea de bani – şi nu banii înşişi – este rădăcina tuturor relelor. De ce este importantă distincţia aceasta şi ce vrea să spună Pavel aici? Ce efecte are mulţumirea asupra sănătății noastre?

 

Economisirea şi investirea

(Recitiţi împreună în grupă Proverbele 6:6-8; 13:11,18; 15:22; 21:5; 24:27 şi Deuteronomul 8:18.)

 

De multe ori insistăm foarte mult pe consecinţele negative ale îndatorării şi neglijăm valoarea investirii. Solomon a dat furnica drept model de pregătire pentru nevoile viitoare. Un planul adecvat de buget pune deoparte mai întâi partea lui Dumnezeu (zecimile şi darurile), apoi se ocupă de nevoile curente și, în final, de economiile pentru investiţie şi pentru nevoile viitoare. Investitorii informaţi nu se lasă păcăliţi de schemele de îmbogăţire rapidă. Ei investesc nu doar pentru câştigul personal, şi ci pentru beneficiul celor în care investesc.

Dumnezeu ne oferă inteligenţa de a realiza o avere. El vrea să ne înmulţească resursele financiare. El găseşte administratori de încredere precum Robert LeTourneau şi le încredinţează bogăţii. Cu averea lui, LeTourneau a fondat un colegiu creştin şi, până la finalul vieţii, se pare că a trăit din 10% înapoindu-I lui Dumnezeu 90% din venitul său.

 

De discutat. Care sunt secretele planificării creştine a bugetului?

APLICAŢIA

 

Întrebări

 

  1. Unde putem găsi instrumentele necesare pentru a întocmi un plan de buget realist care să-L onoreze pe Dumnezeu?
  2. Cum putem cultiva mulţumirea într-o lume care strigă că este îndreptăţită „să aibă” cât mai mult?
  3. Cum le pot transmite creştinii de astăzi, ca buni administratori, copiilor lor aceste principii dacă ei înşişi nu le practică?
  4. Ce paşi concreţi pot urma ucenicii lui Hristos pentru a ieşi din datoriile care îi paralizează?
  5. Cum putem deveni investitori de succes?
  6. Cum doreşte Hristos să ne purtăm cu cei care pe care i-am împrumutat?

 

ACTIVITATE

 

Paşii pe care îi vor face membrii grupei tale de aici înainte depind foarte mult de situaţia lor în viaţă. Unii au luat decizii bune şi au investit bine, alţii au adoptat spiritul lumii şi satisfacţia imediată. Însă unii sunt săraci din cauză că au suferit un accident, s-au îmbolnăvit sau suferinţa unui membru al familiei le epuizează resursele financiare. Dumnezeu ne ia pe fiecare de la nivelul la care suntem şi ne duce la nivelul la care doreşte să ajungem dacă avem încredere în El şi Îl ascultăm în toate.

 

Sugestii

 

  1. Întocmeşte-ţi planul de buget. Dacă nu ştii cum să-l întocmeşti, cere ajutorul unor prieteni sau consultă materialele creştine despre planificarea bugetului, disponibile în librăriile creştine.
  2. Studiază câteva oportunităţi de investire din punctul de vedere (1) al potenţialului de venit, (2) al considerentelor etice (de exemplu, pot creştinii să finanţeze producerea de focoase nucleare?) şi (3) al potenţialului de a-i ajuta pe alţii.

Părerea mea