Vești misionare – 17 martie
Torturată psihic din cauza Sabatului
de Andrew McChesney, Adventist Mission
Mama ei a udat-o până la piele înainte să plece la Şcoala de Sabat. Tatăl ei a urmărit-o în timp ce mergea, ba chiar alerga, la biserică. De fiecare dată când auzea zdrăngănitul lanţului de la cutia în care tatăl ei îşi păstra puşca, stătea cu teama că vine după ea.
„Îmi era foarte, foarte frică”, spune Margaret Wilfred, o profesoară pensionară, în vârstă de şaizeci şi unu de ani din Republica Trinidad şi Tobago, când îşi aminteşte de anii de după ce s-a botezat în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. „Aveam nervii distruşi. Efectele le resimt şi în ziua de astăzi.” Cu toate acestea, nu regretă nimic.
„Mă bucur de umblarea mea cu Dumnezeu”, spune ea.
„Acum mă bucur de linişte.”
Părinţii lui Margaret păzeau duminica şi locuiau în vecinătatea campusului Universităţii Adventiste din Caraibele de Sud, din Valea Maracas. De mică, i-a plăcut să asculte muzica ce răsuna în campus, în Sabat. În unele dimineţi de Sabat, soseau în vale grupuri muzicale studenţeşti. Muzica a atras-o să participe la o evanghelizare când avea nouăsprezece ani. La sfârşitul evanghelizării, s-a botezat.
„În momentul acela, a început tortura psihică”, spune ea. Părinţii ei s-au supărat foarte tare. Tatăl ei a ameninţat-o şi nu a mai primit-o în casă. Zdrăngănitul lanţului de la cutia unde îşi ţinea puşca o îngrozea. Se temea că avea să o bată sau, chiar mai rău, să o ucidă. Odată, a urmărit-o jumătate din drumul care ducea la biserică. „Am alergat tot drumul de teamă să nu-mi facă ceva”, spune ea. Altădată, mama ei a udat-o cu apă după ce se îmbrăcase să plece la biserică. „Viaţa era un chin pentru mine”, spune ea.
Cu toate acestea, nu a fost niciodată tentată să-şi abandoneze credinţa. S-a prins de făgăduinţa din Psalmii 34:7, unde scrie: „Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” Un alt text preferat al ei este Psalmii 27:10: „Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.”
În cele din urmă, situaţia de acasă s-a detensionat.
Margaret a primit o bursă şi s-a înscris la universitatea adventistă. După aceea, s-a angajat la Şcoala Primară Adventistă de Ziua a Şaptea din Maracas şi a lucrat vreme de treizeci şi cinci de ani ca învăţătoare pentru clasele I şi a II-a.
„Ştiu că, pentru Dumnezeu, sunt ca lumina ochilor Lui”, spune ea. „El mă va scoate din orice necaz.”
O parte din Colecta din Sabatul Treisprezece din acest trimestru este destinată construirii unei biserici pentru Universitatea din Caraibele de Sud, care nu a deţinut niciodată o biserică şi ai cărei studenţi se închină într-o sală de curs.
