Poezia studiului 1/2018

 

Între efemer și veșnicie

Deut. 7,6; 8,10-14; Ezechiel 28,17; Mat. 6,22-24; Luca 12,15-21; 14,26-33;

Rom. 12,2.3; Gal. 5,16-21; Filip. 2,3; 1Tim. 6,10.17.18; 1Petru 2,9; 1Ioan 2,15-17.

 

Veacul are să-ți ofere

Chipuri multe, efemere,

Argintate, aurite,

Prin tot locul risipite,

O comoară egoistă,

Veche sau avangardistă

Bogăție de aspidă

În mocirla-i cea perfidă.

 

Veacul își aprinde focul

De ispite în tot locul,

Și îți țese cu migală

Haina lui materială.

„S-o îmbraci o clipă”-ți spune,

Într-un gest de plecăciune…

„Luați, mai luați!” îndeamnă veacul

Și bogatul, și săracul.

 

De-L aştepţi pe Cel ce vine,

Nu te potrivi, creştine,

Veacului plin de hambare

Și de pofte înșelătoare

Care zilnic te lovește

Sub pretext că te iubește,

Ci prin duh, aprinde-ţi sfântă,

Mintea, candelă de nuntă!

 

Veacul are în desagă

Pofta firii noastre-ntreagă,

Şi-o împarte cu plăcere

Fiecăruia cât cere…

Şi cu grijă mai strecoară

Din veninul ce omoară

Dragostea şi omenia,

Pacea şi credincioşia.

 

Veacul plin de îngâmfare

Vrea credinţa să-ţi doboare

Spunând marelui tău eu:

„Poţi şi fără Dumnezeu!”

Însă, dacă vrei, creştine,

Să-ntâlneşti pe Cel ce vine,

Înnoieşte-ţi, ca mireasă,

Ochi de seminţie aleasă!

 

Haina lui materială

Zvârle-o azi şi cu năvală,

Părăseşte veacul firii,

Şi prin duhul înnoirii

Să împarţi cu cel ce n-are,

Vestea păcii salvatoare:

„Cel ce mântuieşte,vine,

Ospăţ candelelor pline !”

 

Cornel Mafteiu

Bucureşti, 03.01.2018